Dan Erceanu, directorul Bibliotecii Nationale, propus pentru inceperea urmaririi penale in cazul Codex Aureus

Totul a inceput in vara anului 1999, cand Codex Aureus a participat la o expozitie desfasurata in Germania, la Lorsch. Lucrarea, scrisa cu cerneala de aur, datata 812 si a carei valoare este inestimabila se afla jumatate in proprietatea Bibliotecii Vaticanului, iar cealalta jumatate face parte din patrimoniul Bibliotecii Nationale a Romaniei, aflandu-se in custodia Muzeului Batthyaneum din Alba Iulia. Nu mai este de mult un secret ca, inainte de 1989, Codex Aureus era folosit drept garant in imprumuturile externe acordate Romaniei. Orice tara ar da probabil orice pentru a se afla in posesia unui astfel de document, mai putin noi, care, manati de acelasi spirit distructiv pe care il manifestam de fiecare data cand este vorba de obiecte de patrimoniu, fie el mobil sau imobil, am vrut parca sa scapam si de Codex Aureus. In urma participarii la expozitia din Germania, manuscrisul prezenta semne vizibile de deteriorare, datorate, s-a spus, conditiilor improprii de microclimat in care lucrarea a fost expusa, defectiunilor care au aparut la instalatia de aer conditionat, rasfoirii haotice, chiar daca initial fusesera clar delimitate paginile care puteau fi vazute etc. Tot atunci, s-a obtinut, pentru Codex Aureus, si dreptul de a fi facsimilat de o editura din Elvetia, intr-un tiraj de 333 de exemplare, fiecare exemplar fiind evaluat, la acea vreme, la 35.400 de marci germane. Dintre acestea, Romania a primit doar trei exemplare. Cele trei parti implicate, in Germania, in semnarea contractului, au fost: Biblioteca Nationala a Romaniei, in calitate de proprietar al celei mai importante parti din Codex Aureus, partea germana, in calitate de organizator al expozitiei si Editura "Facsimile Verlag" din Lucerna, Elvetia. La momentul respectiv, ecourile pe care le-a avut, in presa, semnarea contractului, care se pare ca ar fi valabil nu mai putin de 70 de ani au fost numeroase si, cum era de asteptat, nefavorabile. Au fost vehiculate numele directorului Bibliotecii Nationale a Romaniei, Dan Erceanu, cel al Sofiei Stirban, restaurator de carte veche la Muzeul National al Unirii din Alba Iulia care, impreuna cu un specialist german ar fi semnat protocolul de primire a lucrarii, fiind omise indiciile asupra deteriorarii, sub motivul unei... pene de curent. Si iata cum lasam sa ne scape printre degete comori de o valoare care nu are nimic de-a face cu o anumita institutie sau persoana, fie ea si in functii de conducere intr-un anumit moment. Intrebat, in decembrie 1999, de catre un redactor al Ziarului Adevarul, cum de a putut instraina, pentru a fi tipografiat, acest urias bun patrimonial, Dan Erceanu a raspuns: "Tot statea degeaba". Acelasi redactor continua, spunand ca in orice tara civilizata un asemenea manager ar fi zburat in 24 de ore de pe fotoliul de conducere, in timp ce la noi va "putrezi" in fericita functie. Din pacate, au trecut de atunci trei ani si spusele i-au fost confirmate. Nu pentru mult timp insa, pentru ca, mai bine mai tarziu decat niciodata, cazul Codex Aureus se afla in vizorul politiei. S-a propus inceperea urmaririi penale impotriva directorului general al Bibliotecii Nationale, Dan Erceanu si a sefei filialei Batthyaneum a BNR pentru abuz in serviciu, dosarul fiind inaintat Directiei Cercetari Penale pentru obtinerea avizului. Poate abia acum cei care s-au jucat cu patrimoniul fara scrupule vor primi ceea ce merita, cu toate ca pentru astfel de cazuri parca nici o pedeapsa nu este prea aspra.