Danske Bank prevede o scadere a ratingurilor tarii noastre
Moody’s neaga, Fitch nu comenteaza
Deficitul de cont curent mare, cresterea rapida a creditarii si tensiunile politice ar putea determina marile agentii specializate sa scada ratingul Romaniei, a avertizat Danske Bank in raportul "Noua Europa - atentie la rating".
Astfel, banca a atras atentia asupra faptului ca ratingul atribuit Romaniei de catre agentia Fitch ar putea sa fie coborat, iar Moody's ar putea schimba perspectiva riscului financiar intr-o directie negativa. "Agentia de rating Moody's ar putea schimba perspectiva ratingului «Baa 3» de la stabil la negativ", subliniaza analistii celei mai mari banci din Danemarca.
De asemenea, Fitch ar putea micsora ratingul datoriilor in valuta pe termen lung de la "BBB" la "BBB-", perspectiva ramanand stabila, estimeaza analistii Danske Bank. Standard& Poor's va mentine ratingul Romaniei atribuit creditelor pe termen lung in valuta la "BBB-", cu o perspectiva stabila, afirma sursa citata.
"Romania a primit cu generozitate de la agentiile de rating un premiu pentru aderarea la UE, ca si Bulgaria, de altfel. Statutul de membru al Uniunii Europene este intr-adevar un factor pozitiv si ar trebui sa contribuie la un nivel mai mare al ratingurilor", arata raportul.
Daca se iau in considerare lipsa progresului in procesul reformelor legate de UE si cresterea continua a dezechilibrelor externe, ratingurile acordate Romaniei si Bulgariei par a fi "prea bune".
In plus
, modelele Danske Bank indica un nivel "ceva mai mic" pentru ratingurile pe termen lung ale Romaniei. Analistii au atras, totodata, atentia asupra corelatiei dintre deficitul de cont curent si cresterea exporturilor. "Acest lucru este deosebit de important pentru tarile baltice, Bulgaria, Romania, Slovacia si Ungaria, care au deficite de cont curent semnificative si din aceasta cauza este probabil ca modelele sa «supraevalueze» aceste tari", se spune in raportul Danske Bank. Tari precum Polonia sau Cehia sunt "subevaluate" de modele, desi au balante externe puternice.
Analistii romani nu sunt surprinsi de afirmatiile bancii daneze
Avertizarile din raportul Danske Bank vin dupa o serie de alte semnale de alarma trase de analisti din Romania sau de institutii internationale, precum FMI, cu privire la adancirea dezechilibrelor si a politicii fiscale
prea relaxate.
Profesorul de economie Daniel Daianu nu s-a aratat deloc surprins de afirmatiile din raportul Danske Bank. "Si noi, in tara, de vreo doi ani avertizam ca adancirea deficitelor externe este ingrijoratoare, mai ales ca asistam la o scadere a calitatii finantarii lor", a spus Daianu. "Singurul lucru pe care il putem face este sa nu lasam sa creasca deficitul bugetar", a mai precizat Daianu. El considera totusi ca situatia Romaniei ar putea duce la o scadere eventuala a perspectivei, nu a ratingului.
Daianu a avertizat ca este o naivitate sa credem ca politicul nu afecteaza economia si ca economia functioneaza in ciuda crizei politice. Analistul economic Ilie Serbanescu considera insa ca economia si-a marit independenta fata de factorul politic, iar criza politica si chiar o depunctare din partea agentiilor de rating nu ar afecta prea mult economia romaneasca.
Moody's: Consideram estimarea analistilor ca fiind incorecta
Analistii pentru Romania de la agentiile de rating Fitch si Moody's au declarat, pentru NewsIn, ca pastreaza aprecierile asupra ratingului actual al Romaniei, dupa cum este mentionat in rapoartele lor de la finalul anului trecut.
Agentia Moody's a avut o practica prudenta privind evaluarea ratingului Romaniei si nu intentioneaza sa modifice nici ratingul, nici perspectiva calificativului suveran, a declarat, pentru NewsIn, analistul pentru Romania al Moody's, Kenneth Orchard. "Consideram estimarea analistilor bancii daneze ca fiind incorecta, deoarece de-abia am marit ratingul Romaniei", a subliniat
Kenneth Orchard. "Problemele ar trebui insa sa devina foarte serioase pentru a determina o micsorare a ratingului", a mai adaugat analistul Moody's, facand referire la criza politica.
In luna octombrie a anului trecut, Moody’s a anuntat imbunatatirea ratingului privind imprumuturile pe termen lung si scurt in valute si in moneda nationala, ale Romaniei, la nivelul “Baa3”, respectiv “P-3”, cu perspectiva stabila. Totodata, agentia a ridicat plafonul de rating al Romaniei pentru obligatiunile pe termen lung in valuta straina la nivelul A1.
Zvonul a depreciat leul cu peste un ban
Ca urmare a zvonurilor legate de posibilitatea ca Moody's sa scada ratingul Romaniei, bancile tranzactionau un euro la 3,3620-3,3660 lei la finalul sedintei valutare de vineri, cu un ban mai mult decat joi seara, sustin dealerii. "Leul s-a depreciat azi ca urmare a zvonurilor pur speculative legate de posibilitatea ca Moody's sa scada ratingul Romaniei din cauza instabilitatii politice si a cresterii deficitului de cont curent. Zvonurile nu au fost confirmate de agentia de rating, dar piata valutara a fost influentata", a spus un dealer bancar citat de NewsIn.
Fitch nu considera politicul un factor de risc
Referitor la datele inscrise in raportul bancii daneze, analistul sef pentru Romania din cadrul Fitch, Andrew Colquhuon, a declarat ca "sunt liberi sa faca ce vor, insa nu putem sa comentam asemenea afirmatii. Factorii ce sprijina ratingul Romaniei sunt mentionati in ultimul raport de tara, publicat de noi la finalul anului trecut". Perspectiva actuala a ratingului pentru datoriile in valuta pe termen lung este stabila, ceea ce inseamna ca balanta riscurilor este echilibrata in momentul de fata, potrivit lui Colquhuon. Despre factorul politic, analistul Fitch a precizat ca politicul nu reprezinta, deocamdata, un factor de risc atat de mare, deoarece acesta este cuantificabil pe termen lung. "Stim ca nu prea se au la inima
presedintele tarii si primul ministru, insa nu ne intereseaza evolutia de zi cu zi a acestui conflict", a spus Colquhuon.
Fitch a ridicat, in august, ratingul pentru imprumuturile in valute si in lei si a urcat calificativul plafonului de tara la "A-", de la "BBB+", pe baza performantelor ridicate ale economiei.
Standard&Poor's a confirmat, in septembrie, ratingul "BBB-" pentru creditele in termen lung in valuta si "A-3" pentru creditele pe termen scurt in valuta, respectiv calificativele "BBB" pentru imprumuturile pe termen lung in moneda nationala si "A-3" pentru creditele pe termen scurt in moneda nationala.
sâmbătă, 21 februarie 2009
Isteria Ikea
Brandul, produsele
si publicitatea agresiva au atras peste 100.000 de cumparatori in magazinul din Baneasa.
Pentru prima data in ultimii zece ani, o marca atrage 100.000 de cumparatori in patru zile. Pe langa noutatea produselor si preturile accesibile, romanii spun ca-i atrag modelele moderne si faptul ca le gasesc pe toate la un loc, ca intr-un hipermarket. Economistul Daniel Daianu explica dezvoltarea interesului fata de marca suedeza: „Ikea e un brand cunoscut in lume si in Romania. Produsele lor se vindeau si pana acum la noi, dar nu aveau un magazin propriu”.
Daianu mai spune ca si campania de publicitate
progresiva a adunat valul de vizitatori, iar un alt motiv ar fi acela ca nu exista doua magazine Ikea. In plus
, pe piata din Romania niciun alt brand nu ofera aceeasi varietate de produse.
De asemenea, si pozitionarea magazinului este una foarte buna pentru atragerea clientelei. „Faptul ca e langa BricoStore, Carrefour e un lucru bun. Oamenii il vad, recunosc marca si intra. Oricum, in Romania, ca si in celelalte tari din plutonul central-european, s-a depasit creditul de consum. Romanii consuma chiar mai mult decat castiga”, conchide Daianu.
Decoratiunile si accesoriile, vedetele vanzarilor
Mihaela Muresan, marketing
manager la Ikea, se mandreste cu prima suta de mii de vizitatori si adauga faptul ca cifra vanzarilor de pana acum ajunge la cinci milioane de lei noi, cu TVA.
Cele mai multe articole vandute au fost „accesoriile si decoratiunile”. Motivul este dat chiar de cumparatori: „Aici gasim mai multe modele la un loc si sunt la preturi bune. Plus ca le pot transporta usor acasa”, spune Robert, iesit la cumparaturi cu sotia si copilul.
Directorul de cercetare
de la Grupul de Economie Aplicata, Liviu Voinea, spune ca o alta explicatie ar putea fi apelul la calitatile de meserias ale romanului: „Romanii au avut tot timpul impresia ca sunt buni meseriasi. Iar faptul ca isi pot monta singuri produsele ii face sa-si intareasca aceasta idee. „Iata, daca sunt un bun meserias, platesc sensibil mai putin pentru marfa pe care o cumpar!”, poate fi unul dintre motive”, incheie Voinea.
Nelamuriri
De ce difera pretul din magazin fata de cel din catalog?
Mai multi clienti Ikea s-au declarat surprinsi ca n-au gasit produsele la aceleasi preturi care erau trecute in catalog. Mihaela Muresan, marketing manager Ikea, aduce lamuriri: „Catalogul a fost dat la tiparit in decembrie. De atunci, noi am tot optimizat logistica, iar la deschidere am vrut ca preturile sa fie foarte mici. De aceea, si acum mai sunt aproximativ 80 de articole la preturi diferite de cele din catalog, dar sunt mai ieftine produsele in magazin, deci nu vad de ce ar fi o problema”.
si publicitatea agresiva au atras peste 100.000 de cumparatori in magazinul din Baneasa.
Pentru prima data in ultimii zece ani, o marca atrage 100.000 de cumparatori in patru zile. Pe langa noutatea produselor si preturile accesibile, romanii spun ca-i atrag modelele moderne si faptul ca le gasesc pe toate la un loc, ca intr-un hipermarket. Economistul Daniel Daianu explica dezvoltarea interesului fata de marca suedeza: „Ikea e un brand cunoscut in lume si in Romania. Produsele lor se vindeau si pana acum la noi, dar nu aveau un magazin propriu”.
Daianu mai spune ca si campania de publicitate
progresiva a adunat valul de vizitatori, iar un alt motiv ar fi acela ca nu exista doua magazine Ikea. In plus
, pe piata din Romania niciun alt brand nu ofera aceeasi varietate de produse.
De asemenea, si pozitionarea magazinului este una foarte buna pentru atragerea clientelei. „Faptul ca e langa BricoStore, Carrefour e un lucru bun. Oamenii il vad, recunosc marca si intra. Oricum, in Romania, ca si in celelalte tari din plutonul central-european, s-a depasit creditul de consum. Romanii consuma chiar mai mult decat castiga”, conchide Daianu.
Decoratiunile si accesoriile, vedetele vanzarilor
Mihaela Muresan, marketing
manager la Ikea, se mandreste cu prima suta de mii de vizitatori si adauga faptul ca cifra vanzarilor de pana acum ajunge la cinci milioane de lei noi, cu TVA.
Cele mai multe articole vandute au fost „accesoriile si decoratiunile”. Motivul este dat chiar de cumparatori: „Aici gasim mai multe modele la un loc si sunt la preturi bune. Plus ca le pot transporta usor acasa”, spune Robert, iesit la cumparaturi cu sotia si copilul.
Directorul de cercetare
de la Grupul de Economie Aplicata, Liviu Voinea, spune ca o alta explicatie ar putea fi apelul la calitatile de meserias ale romanului: „Romanii au avut tot timpul impresia ca sunt buni meseriasi. Iar faptul ca isi pot monta singuri produsele ii face sa-si intareasca aceasta idee. „Iata, daca sunt un bun meserias, platesc sensibil mai putin pentru marfa pe care o cumpar!”, poate fi unul dintre motive”, incheie Voinea.
Nelamuriri
De ce difera pretul din magazin fata de cel din catalog?
Mai multi clienti Ikea s-au declarat surprinsi ca n-au gasit produsele la aceleasi preturi care erau trecute in catalog. Mihaela Muresan, marketing manager Ikea, aduce lamuriri: „Catalogul a fost dat la tiparit in decembrie. De atunci, noi am tot optimizat logistica, iar la deschidere am vrut ca preturile sa fie foarte mici. De aceea, si acum mai sunt aproximativ 80 de articole la preturi diferite de cele din catalog, dar sunt mai ieftine produsele in magazin, deci nu vad de ce ar fi o problema”.
Taxa auto la "mana cetatenilor"
Ministerul Finantelor Publice (MFP) a primit, la sfarsitul saptamanii trecute, notificarea Comisiei Europene privind declansarea procedurii de infringement, legata de taxa de prima inmatriculare. "Taxa de prima inmatriculare ramane in vigoare. Ministerul Finantelor va trimite scrisoarea Guvernului, care va lua o hotarare in acest sens", a declarat ministrul Finantelor, Sebastian Vladescu, transmite Rompres. Comisia Europeana a trimis miercuri autoritatilor de la Bucuresti o scrisoare de notificare referitoare la taxa de prima inmatriculare, acesta fiind primul pas al procedurii oficiale de constatare a incalcarii Tratatului Uniunii de catre Romania. Directorul Autovit, Liviu Dobrin, a declarat, la sfarsitul saptamanii trecute, ca va strange semnaturile pentru eliminarea taxei auto
si va cere partidelor sa isi exprime pozitia pe care o au fata de aceasta taxa.
Initiativa cetateneasca
Sebastian Vladescu a declarat ca taxa auto este o taxa de mediu si, prin urmare, ea poate face obiectul unei initiative legislative cetatenesti pentru a fi eliminata, in contradictie cu ministrul Mediului, Sulfina Barbu, care sustine ca este o taxa fiscala. Conform Constitutiei, cetatenii care isi manifesta dreptul la initiativa legislativa trebuie sa provina din cel putin un sfert din judetele tarii, iar in fiecare din aceste judete, respectiv in municipiul Bucuresti, trebuie sa fie inregistrate cel putin 5000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative. Tot in Constitutie se precizeaza ca nu pot face obiectul initiativei legislative a cetatenilor problemele fiscale
, cele cu caracter international, amnistia si gratierea. "Taxa de prima inmatriculare este o taxa de mediu si ea poate face obiectul unei initiative legislative din partea cetatenilor pentru a fi anulata", a declarat, la Money Channel, ministrul Finantelor. Declaratia ministrului liberal al Finantelor este diferita de cea a ministrului democrat al Mediului, Sulfina Barbu, care a declarat ca taxa auto este o taxa fiscala. "Mentionez ca aceasta taxa este o masura fiscala si sunt convinsa ca Ministerul Finantelor, avand termenele la dispozitie, va gasi solutii pentru ca aceasta masura sa nu fie nici excesiva si nici sa nu incalce Tratatul de aderare", a declarat, recent, ministrul Mediului.
Si fostul ministru de Finante, Mihai Tanasescu, a declarat ca taxa de inmatriculare este o taxa fiscala si ca Ministerul Finantelor ar trebui sa ia o decizie cat mai rapid in sensul modificarii acesteia. "Intarzierea in luarea acestei decizii a determinat si o cadere a veniturilor bugetare in luna februarie. Mai mult, exista o tensiune in piata, pentru ca cetatenii asteapta o decizie a Guvernului", a explicat Tanasescu. Pe de alta parte, senatorul PSD Cristian Radu Georgescu a anuntat, ieri, intr-o conferinta de presa, ca formatiunea din care face parte va sesiza Curtea Constitutionala, cerandu-i sa se pronunte asupra acestei taxe, care nu are o destinatie clar stabilita.
Cert este ca, deocamdata, aceasta taxa nu se va modifica. "Taxa de inmatriculare nu se va schimba in urmatoarele doua luni. In aceasta perioada Ministerul Finantelor va trimite raspunsul la notificarea Comisiei Europene si va astepta argumentatia", a declarat Vladescu.
si va cere partidelor sa isi exprime pozitia pe care o au fata de aceasta taxa.
Initiativa cetateneasca
Sebastian Vladescu a declarat ca taxa auto este o taxa de mediu si, prin urmare, ea poate face obiectul unei initiative legislative cetatenesti pentru a fi eliminata, in contradictie cu ministrul Mediului, Sulfina Barbu, care sustine ca este o taxa fiscala. Conform Constitutiei, cetatenii care isi manifesta dreptul la initiativa legislativa trebuie sa provina din cel putin un sfert din judetele tarii, iar in fiecare din aceste judete, respectiv in municipiul Bucuresti, trebuie sa fie inregistrate cel putin 5000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative. Tot in Constitutie se precizeaza ca nu pot face obiectul initiativei legislative a cetatenilor problemele fiscale
, cele cu caracter international, amnistia si gratierea. "Taxa de prima inmatriculare este o taxa de mediu si ea poate face obiectul unei initiative legislative din partea cetatenilor pentru a fi anulata", a declarat, la Money Channel, ministrul Finantelor. Declaratia ministrului liberal al Finantelor este diferita de cea a ministrului democrat al Mediului, Sulfina Barbu, care a declarat ca taxa auto este o taxa fiscala. "Mentionez ca aceasta taxa este o masura fiscala si sunt convinsa ca Ministerul Finantelor, avand termenele la dispozitie, va gasi solutii pentru ca aceasta masura sa nu fie nici excesiva si nici sa nu incalce Tratatul de aderare", a declarat, recent, ministrul Mediului.
Si fostul ministru de Finante, Mihai Tanasescu, a declarat ca taxa de inmatriculare este o taxa fiscala si ca Ministerul Finantelor ar trebui sa ia o decizie cat mai rapid in sensul modificarii acesteia. "Intarzierea in luarea acestei decizii a determinat si o cadere a veniturilor bugetare in luna februarie. Mai mult, exista o tensiune in piata, pentru ca cetatenii asteapta o decizie a Guvernului", a explicat Tanasescu. Pe de alta parte, senatorul PSD Cristian Radu Georgescu a anuntat, ieri, intr-o conferinta de presa, ca formatiunea din care face parte va sesiza Curtea Constitutionala, cerandu-i sa se pronunte asupra acestei taxe, care nu are o destinatie clar stabilita.
Cert este ca, deocamdata, aceasta taxa nu se va modifica. "Taxa de inmatriculare nu se va schimba in urmatoarele doua luni. In aceasta perioada Ministerul Finantelor va trimite raspunsul la notificarea Comisiei Europene si va astepta argumentatia", a declarat Vladescu.
Logan, 10.000 de oameni putere
Doar 20% din procesul de productie a masinii ieftine de la Renault este automatizat.
Spre deosebire de constructorii de masini europeni sau asiatici, la uzina Dacia
Renault din Mioveni, oamenii fac in continuare 80% din munca. De la tabla la piulita si apoi la montarea diferitelor piese in cadru, toate componentele si operatiunile poarta amprenta celor mai bine de 10.000 de angajati.
Banda se invarteste ametitor de repede, iar cererea tot mai mare de Loganuri creste implicit si viteza cu care angajatii trebuie sa scoata pe poarta fabricii celebra masina de 6.400 de euro.
In ziua in care EVZ a fost la Dacia, Loganul se transforma dintr-o bucata de tabla intr-un vehicul gata de livrare in numai 23 de ore. 850 de masini au iesit numai in ziua vizitei din productie si urmau sa fie testate pe pista de incercare.
„Pentru ca masinile sunt facute „la mana”, toate sunt testate inainte de a pleca spre livrare”, spune Eugen Tirmes, inginerul care cunoaste in detaliu tot ce se intampla pe platforma de la Dacia. Fiecare operatiune - cu exceptia vopsirii - dureaza cel mult un minut si jumatate.
La sectia de motoare, asamblarea se face in proportie de 80a manual si zilnic ies de aici 1.000 de unitati. Pentru ca toate piesele sa fie asezate la locul lor, un Logan are nevoie de nu mai putin de 4.000 de puncte de sudura, realizate manual in sectia de asamblare a caroseriilor.
Sarbatoare pe 14 iulie
Cele 300 de hectare pe care se intinde „colosul alb” de la Mioveni fac parte din oras - aici locuiesc cam jumatate dintre muncitorii de la Dacia si tot aici au ajuns cu timpul
sa se stabileasca si francezii veniti sa ofere consultanta sau sa conduca diferite unitati ale celui mai nou membru al grupului Renault.
Orasul continua si dincolo de portile de fier ale fabricii, iar daca te surprinde ceva la Dacia din primul moment in care treci de garzile de securitate, acesta este numarul mare de oameni care lucreaza in uzina.
Cei 30 de francezi care mai muncesc la Mioveni s-au diluat in comunitatea romaneasca. „Isi sarbatoresc insa cu sfintenie ziua nationala si participam si noi la petrecere”, spun angajatii despre colegii francezi de la Renault.
Ritmul Dacia
In fabrica de masini de la Mioveni lucreaza cot la cot barbati si femei. Asta este cea mai mare surpriza a vizitatorilor din afara tarii, spun angajatii. Vopsitoria este sectia unde femeile sunt predominante, desi „sefe” sunt mai putin in productie si mai mult in departamentele conexe - resurse umane, contabilitate sau comunicare interna. Si la departamentele de presaj (unde tabla capata formele viitoarei masini - n.r.) sau caroserie, acolo unde s-ar crede ca munca e facuta doar pentru barbati, lucreaza 33% femei.
Media de varsta a angajatilor e undeva la 35-40 de ani, astfel ca ne-a fost destul de dificil sa reperam „seniorii”. Unul dintre acestia este Nicolae Barboiu (52 de ani), care lucreaza de 34 de ani la Sectia de caroserie. „Am avut ocazia sa ma mut in alta sectie, insa m-am obisnuit aici. Plus
ca in sectie doar o persoana este mai veche decat mine”, spune seniorul. Daca s-a schimbat ceva de cand lucreaza aici? Crede ca utilajele sunt mai bune si ca este mai curat. Si ritmul de munca este mai rapid.
De pregatirea parbrizului pentru aplicarea masticului se ocupa Maria Nitu (38 de ani), care lucreaza de 18 ani la Dacia. Cea mai evidenta schimbare in ultimii ani, spune ea, este ritmul de productie. „Muncim mai repede si nu ne permitem sa facem nicio greseala, pentru ca am lungi timpul de productie.”
Un coleg de sectie povesteste cum restructurarea l-a adus, la aproape 45 de ani, de pe un post de sef intr-unul platit mai prost. Este fericit insa ca nu a ales sa plece cu salarii cumpensatorii, pentru ca tot a reusit sa-si cumpere masina care-i place cel mai mult, un Ambiance nou-nout.
Uzina de la Mioveni
Eficienta in cifre
Durata de fabricare a unei Dacii a evoluat in ultimii sapte ani, ajungand aproape la jumatate:
1999 - 2000 ..................................42 de ore
2005-2006 ....................................28 de ore
2007 .............................................23 de ore
tinta 2009 .....................................18 ore
Sursa: compania
In continuare, uzina din judetul Arges are cel mai mare numar de angajati, comparativ cu principalele doua fabrici ale grupului Renault:
Dacia Mioveni (produce modelul Logan): 10.400
Renault Palencia (produce modelul Megane II): 3.000
Renault Douai (produce Megane II family si coupe, Scenic II cu cinci si sapte usi): 6.100
500.000 de masini Logan circula in prezent pe strazile din cele 12 tari in care se exporta modelul
387 de milioane de euro valoreaza doar marca Dacia care, potrivit unui studiu al Brandiend si Business Week, este cel mai recunoscut brand romanesc
Ucenicia
Scolile de la Mioveni
Inainte de a intra in productie, toti angajatii de la Dacia sunt scoliti. In fiecare sectie exista locuri special amenajate pentru ca „invataceii” sa exerseze cateva zile „la liber” munca pe care o vor face mai tarziu. Dexteritatea se capata la Departamentul de presaj in aproximativ patru zile, iar pentru inca o saptamana angajatul nou lucreaza cu seful pentru „a prinde” secretele lucrului in echipa.
La motoare devii bun de lucru in cam doua saptamani, asa cum se intampla si la caroserii. Inginerii vin din scoala tehnica de la Pitesti sau din Bucuresti si trec, timp de cateva saptamani, prin mai multe puncte de lucru din sectia pe care o vor conduce ulterior.
Cand povestesc despre locul lor de munca, angajatii nu omit avantajele. Pe locul intai ca preferinta, invariabil, reducerea de 5% la achizitionarea oricarui model Dacia. In plus, pe langa pauza de masa
de 20 de minute, angajatii mai au inca doua pauze de cate zece minute in cele opt ore de lucru. Pranzul este gratuit, iar in ziua in care EVZ a vizitat fabrica din Mioveni la cantina se serveau branza cu mamaliga, pui cu cartofi si o prajitura foietaj.
„Artistii” uzinei
Departamentul de inginerie si proiectare lucreaza pentru intreg grupul Renault. Angajatii de aici stiu ca, in scurt timp, sectia s-ar putea muta pe platforma de la Titu, din judetul Dambovita. In acest departament lucreaza oamenii de la Dacia care afla primii care vor fi cele mai noi modele ce vor ajunge pe piata. Sectia este condusa de un francez, Alain Dubos, asistat de „arhitectul” Claudiu Nitu.
Departamentul numara acum doar 20 de arhitecti auto, dar pentru ca francezii se vor baza pe fabrica din Romania pentru dezvoltarea de noi proiecte, nu mai putin de 100 de astfel de „artisti” vor lucra in curand in sectie.
La Departamentul de testare, dotat cu cea mai buna pista de coliziune din aceasta parte a Europei, 18 camere sunt pregatite sa surprinda cea mai mica greseala a modelului Logan.
Mecanica
Florin Alexandru (49 de ani). Sef la Sectia motoare, se mandreste ca, zilnic, din mainile celor 124 de angajati din subordinea sa ies 1.000 de motoare. Spune ca, in trecut, accidentele de munca erau frecvente, insa investitiile recente in instruirea muncitorilor il determina sa creada ca nu va mai avea astfel de probleme.
Control
Vasilica Mihaila (51 de ani). Zilnic, 90 de masini ies de pe poarta fabricii sub semnatura ei. Lucreaza din tinerete la Dacia, insa pe postul de controlor de calitate a venit doar de doi ani. Ne-ar da mai multe detalii despre munca pe care o face, dar o preseaza timpul: in cel mult un minut si jumatate trebuie sa examineze fiecare masina.
Comunicare
Tatiana Tipa (29 de ani). Basarabeanca ambitioasa, a venit la Dacia odata cu francezii, pe post de traducator. A invatat repede denumirile, aparent imposibile in franceza, ale materialelor, iar acum este indispensabila in Departamentul de comunicare. Raspunde in detaliu la intrebarile vizitatorilor si tine intalnirile cu potentialii clienti.
Spre deosebire de constructorii de masini europeni sau asiatici, la uzina Dacia
Renault din Mioveni, oamenii fac in continuare 80% din munca. De la tabla la piulita si apoi la montarea diferitelor piese in cadru, toate componentele si operatiunile poarta amprenta celor mai bine de 10.000 de angajati.
Banda se invarteste ametitor de repede, iar cererea tot mai mare de Loganuri creste implicit si viteza cu care angajatii trebuie sa scoata pe poarta fabricii celebra masina de 6.400 de euro.
In ziua in care EVZ a fost la Dacia, Loganul se transforma dintr-o bucata de tabla intr-un vehicul gata de livrare in numai 23 de ore. 850 de masini au iesit numai in ziua vizitei din productie si urmau sa fie testate pe pista de incercare.
„Pentru ca masinile sunt facute „la mana”, toate sunt testate inainte de a pleca spre livrare”, spune Eugen Tirmes, inginerul care cunoaste in detaliu tot ce se intampla pe platforma de la Dacia. Fiecare operatiune - cu exceptia vopsirii - dureaza cel mult un minut si jumatate.
La sectia de motoare, asamblarea se face in proportie de 80a manual si zilnic ies de aici 1.000 de unitati. Pentru ca toate piesele sa fie asezate la locul lor, un Logan are nevoie de nu mai putin de 4.000 de puncte de sudura, realizate manual in sectia de asamblare a caroseriilor.
Sarbatoare pe 14 iulie
Cele 300 de hectare pe care se intinde „colosul alb” de la Mioveni fac parte din oras - aici locuiesc cam jumatate dintre muncitorii de la Dacia si tot aici au ajuns cu timpul
sa se stabileasca si francezii veniti sa ofere consultanta sau sa conduca diferite unitati ale celui mai nou membru al grupului Renault.
Orasul continua si dincolo de portile de fier ale fabricii, iar daca te surprinde ceva la Dacia din primul moment in care treci de garzile de securitate, acesta este numarul mare de oameni care lucreaza in uzina.
Cei 30 de francezi care mai muncesc la Mioveni s-au diluat in comunitatea romaneasca. „Isi sarbatoresc insa cu sfintenie ziua nationala si participam si noi la petrecere”, spun angajatii despre colegii francezi de la Renault.
Ritmul Dacia
In fabrica de masini de la Mioveni lucreaza cot la cot barbati si femei. Asta este cea mai mare surpriza a vizitatorilor din afara tarii, spun angajatii. Vopsitoria este sectia unde femeile sunt predominante, desi „sefe” sunt mai putin in productie si mai mult in departamentele conexe - resurse umane, contabilitate sau comunicare interna. Si la departamentele de presaj (unde tabla capata formele viitoarei masini - n.r.) sau caroserie, acolo unde s-ar crede ca munca e facuta doar pentru barbati, lucreaza 33% femei.
Media de varsta a angajatilor e undeva la 35-40 de ani, astfel ca ne-a fost destul de dificil sa reperam „seniorii”. Unul dintre acestia este Nicolae Barboiu (52 de ani), care lucreaza de 34 de ani la Sectia de caroserie. „Am avut ocazia sa ma mut in alta sectie, insa m-am obisnuit aici. Plus
ca in sectie doar o persoana este mai veche decat mine”, spune seniorul. Daca s-a schimbat ceva de cand lucreaza aici? Crede ca utilajele sunt mai bune si ca este mai curat. Si ritmul de munca este mai rapid.
De pregatirea parbrizului pentru aplicarea masticului se ocupa Maria Nitu (38 de ani), care lucreaza de 18 ani la Dacia. Cea mai evidenta schimbare in ultimii ani, spune ea, este ritmul de productie. „Muncim mai repede si nu ne permitem sa facem nicio greseala, pentru ca am lungi timpul de productie.”
Un coleg de sectie povesteste cum restructurarea l-a adus, la aproape 45 de ani, de pe un post de sef intr-unul platit mai prost. Este fericit insa ca nu a ales sa plece cu salarii cumpensatorii, pentru ca tot a reusit sa-si cumpere masina care-i place cel mai mult, un Ambiance nou-nout.
Uzina de la Mioveni
Eficienta in cifre
Durata de fabricare a unei Dacii a evoluat in ultimii sapte ani, ajungand aproape la jumatate:
1999 - 2000 ..................................42 de ore
2005-2006 ....................................28 de ore
2007 .............................................23 de ore
tinta 2009 .....................................18 ore
Sursa: compania
In continuare, uzina din judetul Arges are cel mai mare numar de angajati, comparativ cu principalele doua fabrici ale grupului Renault:
Dacia Mioveni (produce modelul Logan): 10.400
Renault Palencia (produce modelul Megane II): 3.000
Renault Douai (produce Megane II family si coupe, Scenic II cu cinci si sapte usi): 6.100
500.000 de masini Logan circula in prezent pe strazile din cele 12 tari in care se exporta modelul
387 de milioane de euro valoreaza doar marca Dacia care, potrivit unui studiu al Brandiend si Business Week, este cel mai recunoscut brand romanesc
Ucenicia
Scolile de la Mioveni
Inainte de a intra in productie, toti angajatii de la Dacia sunt scoliti. In fiecare sectie exista locuri special amenajate pentru ca „invataceii” sa exerseze cateva zile „la liber” munca pe care o vor face mai tarziu. Dexteritatea se capata la Departamentul de presaj in aproximativ patru zile, iar pentru inca o saptamana angajatul nou lucreaza cu seful pentru „a prinde” secretele lucrului in echipa.
La motoare devii bun de lucru in cam doua saptamani, asa cum se intampla si la caroserii. Inginerii vin din scoala tehnica de la Pitesti sau din Bucuresti si trec, timp de cateva saptamani, prin mai multe puncte de lucru din sectia pe care o vor conduce ulterior.
Cand povestesc despre locul lor de munca, angajatii nu omit avantajele. Pe locul intai ca preferinta, invariabil, reducerea de 5% la achizitionarea oricarui model Dacia. In plus, pe langa pauza de masa
de 20 de minute, angajatii mai au inca doua pauze de cate zece minute in cele opt ore de lucru. Pranzul este gratuit, iar in ziua in care EVZ a vizitat fabrica din Mioveni la cantina se serveau branza cu mamaliga, pui cu cartofi si o prajitura foietaj.
„Artistii” uzinei
Departamentul de inginerie si proiectare lucreaza pentru intreg grupul Renault. Angajatii de aici stiu ca, in scurt timp, sectia s-ar putea muta pe platforma de la Titu, din judetul Dambovita. In acest departament lucreaza oamenii de la Dacia care afla primii care vor fi cele mai noi modele ce vor ajunge pe piata. Sectia este condusa de un francez, Alain Dubos, asistat de „arhitectul” Claudiu Nitu.
Departamentul numara acum doar 20 de arhitecti auto, dar pentru ca francezii se vor baza pe fabrica din Romania pentru dezvoltarea de noi proiecte, nu mai putin de 100 de astfel de „artisti” vor lucra in curand in sectie.
La Departamentul de testare, dotat cu cea mai buna pista de coliziune din aceasta parte a Europei, 18 camere sunt pregatite sa surprinda cea mai mica greseala a modelului Logan.
Mecanica
Florin Alexandru (49 de ani). Sef la Sectia motoare, se mandreste ca, zilnic, din mainile celor 124 de angajati din subordinea sa ies 1.000 de motoare. Spune ca, in trecut, accidentele de munca erau frecvente, insa investitiile recente in instruirea muncitorilor il determina sa creada ca nu va mai avea astfel de probleme.
Control
Vasilica Mihaila (51 de ani). Zilnic, 90 de masini ies de pe poarta fabricii sub semnatura ei. Lucreaza din tinerete la Dacia, insa pe postul de controlor de calitate a venit doar de doi ani. Ne-ar da mai multe detalii despre munca pe care o face, dar o preseaza timpul: in cel mult un minut si jumatate trebuie sa examineze fiecare masina.
Comunicare
Tatiana Tipa (29 de ani). Basarabeanca ambitioasa, a venit la Dacia odata cu francezii, pe post de traducator. A invatat repede denumirile, aparent imposibile in franceza, ale materialelor, iar acum este indispensabila in Departamentul de comunicare. Raspunde in detaliu la intrebarile vizitatorilor si tine intalnirile cu potentialii clienti.
Jumatate de milion de romani incep calvarul fiselor fiscale
Cei care au realizat anul trecut venituri din activitati independente, din actiuni, inchirieri sau asocieri vor depune si anul acesta declaratia de venit. Termenul-limita: 15 mai.
Persoanele fizice care au realizat in 2006, individual sau intr-o forma de asociere, venituri din activitati independente, din inchirieri si din activitati agricole determinate in sistem
real sint si anul acesta obligate sa depuna declaratia de venit.
Termenul pina la care declaratiile pot fi depuse la Administratia Financiara este 15 mai inclusiv. Declaratia poate fi depusa si dupa aceasta data, dar cu achitarea unei amenzi de 10 pina la 100 RON.
Vine prin posta
Actul poate fi depus direct la ghiseul organului fiscal sau poate fi trimis prin posta. Prin posta sint doua variante. In prima varianta, poate fi folosit plicul autoadresat trimis de Administratia Fiscala (ANAF). In acest caz, contribuabilii trebuie sa completeze formularele, conform instructiunilor incluse in pachetul informational primit, iar apoi sa le introduca in plicul destinat transmiterii si sa-l depuna la cel mai apropiat oficiu postal. Plicurile de la ANAF vor incepe sa ajunga la contribuabili in aprilie. Potrivit unor estimari ale ANAF, numarul celor care trebuie sa depuna declaratia de venit in acest an se ridica la circa 400.000.
In situatia in care pachetul informational de la ANAF nu vine, desi persoana stie ca are venituri care trebuie declarate, poate descarca „Formularul 200“ de pe pagina de web a ANAF (anaf.mfinante.ro, modulul Asistenta contribuabili, submodul Persoane fizice, sectiunea Formulare). Apoi, pe plic trebuie trecuta adresa Administratiei Fiscale
de care apartine.
In ambele cazuri, cel care depune declaratia de venit trebuie sa solicite lucratorului postei o recipisa care constituie dovada respectarii obligatiei de declarare a veniturilor realizate in anul fiscal 2006. Ideal ar fi ca declarantul sa pastreze acasa o copie
de pe declaratia de venit, ca in cazul in care cea trimisa se pierde sa nu mai fie nevoit sa completeze din nou formularul.
Declaratia privind venitul realizat se completeaza pentru fiecare sursa si categorie de venit. Pentru veniturile realizate intr-o forma de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuita din asociere.
Formularul se completeaza si de catre cei care au realizat cistiguri/pierderi din transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare pentru care exista obligatia stabilirii cistigului sau pierderii nete. Declaratia nu se completeaza pentru veniturile din tranzactionarea titlurilor dobindite gratuit in cadrul Programului de privatizare in masa
, pentru care impunerea este finala.
Activitatile independente
In afara de veniturile din agricultura si de cele din inchirieri, se declara cele din activitati independente, o categorie la care intra mai multe tipuri de venituri.
Una dintre categorii consta in activitatile comerciale, adica venituri din fapte de comert si prestari de servicii, altele decit cele din profesii libere, precum si practicarea unei meserii.
Declaratia mai trebuie depusa de cei cu venituri din profesii libere (medici, avocati, notari, auditori financiari, consultanti fiscali, experti contabili, contabili autorizati, consultanti de plasament in valori mobiliare, arhitecti etc.). Se mai declara veniturile din drepturi de proprietate intelectuala (brevete de inventie, desene si modele, mostre, marci, know-how, drepturi de autor si drepturi conexe dreptului de autor etc.).
Contribuabilii care obtin venituri din drepturi de proprietate intelectuala de la mai multi platitori depun o singura declaratie.
Persoanele fizice care au realizat in 2006, individual sau intr-o forma de asociere, venituri din activitati independente, din inchirieri si din activitati agricole determinate in sistem
real sint si anul acesta obligate sa depuna declaratia de venit.
Termenul pina la care declaratiile pot fi depuse la Administratia Financiara este 15 mai inclusiv. Declaratia poate fi depusa si dupa aceasta data, dar cu achitarea unei amenzi de 10 pina la 100 RON.
Vine prin posta
Actul poate fi depus direct la ghiseul organului fiscal sau poate fi trimis prin posta. Prin posta sint doua variante. In prima varianta, poate fi folosit plicul autoadresat trimis de Administratia Fiscala (ANAF). In acest caz, contribuabilii trebuie sa completeze formularele, conform instructiunilor incluse in pachetul informational primit, iar apoi sa le introduca in plicul destinat transmiterii si sa-l depuna la cel mai apropiat oficiu postal. Plicurile de la ANAF vor incepe sa ajunga la contribuabili in aprilie. Potrivit unor estimari ale ANAF, numarul celor care trebuie sa depuna declaratia de venit in acest an se ridica la circa 400.000.
In situatia in care pachetul informational de la ANAF nu vine, desi persoana stie ca are venituri care trebuie declarate, poate descarca „Formularul 200“ de pe pagina de web a ANAF (anaf.mfinante.ro, modulul Asistenta contribuabili, submodul Persoane fizice, sectiunea Formulare). Apoi, pe plic trebuie trecuta adresa Administratiei Fiscale
de care apartine.
In ambele cazuri, cel care depune declaratia de venit trebuie sa solicite lucratorului postei o recipisa care constituie dovada respectarii obligatiei de declarare a veniturilor realizate in anul fiscal 2006. Ideal ar fi ca declarantul sa pastreze acasa o copie
de pe declaratia de venit, ca in cazul in care cea trimisa se pierde sa nu mai fie nevoit sa completeze din nou formularul.
Declaratia privind venitul realizat se completeaza pentru fiecare sursa si categorie de venit. Pentru veniturile realizate intr-o forma de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuita din asociere.
Formularul se completeaza si de catre cei care au realizat cistiguri/pierderi din transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare pentru care exista obligatia stabilirii cistigului sau pierderii nete. Declaratia nu se completeaza pentru veniturile din tranzactionarea titlurilor dobindite gratuit in cadrul Programului de privatizare in masa
, pentru care impunerea este finala.
Activitatile independente
In afara de veniturile din agricultura si de cele din inchirieri, se declara cele din activitati independente, o categorie la care intra mai multe tipuri de venituri.
Una dintre categorii consta in activitatile comerciale, adica venituri din fapte de comert si prestari de servicii, altele decit cele din profesii libere, precum si practicarea unei meserii.
Declaratia mai trebuie depusa de cei cu venituri din profesii libere (medici, avocati, notari, auditori financiari, consultanti fiscali, experti contabili, contabili autorizati, consultanti de plasament in valori mobiliare, arhitecti etc.). Se mai declara veniturile din drepturi de proprietate intelectuala (brevete de inventie, desene si modele, mostre, marci, know-how, drepturi de autor si drepturi conexe dreptului de autor etc.).
Contribuabilii care obtin venituri din drepturi de proprietate intelectuala de la mai multi platitori depun o singura declaratie.
Sampanie cu mititei
Sarbatoarea implinirii a 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma - piatra de temelie a Uniunii Europene de astazi - a trecut neobservata in Romania. Autoritatile, ocupate cu razboiul de gherila, n-au alocat nici un fel de fonduri pentru a marca evenimentul. Poate ca nici publicul, obosit de scandalul politic intern, nu simtea nevoia sa inteleaga mai mult din mersul istoriei, de la Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului pana la Uniunea Europeana de astazi. La trei luni dupa aderare, romanul de rand intelege din Uniunea Europeana esentialul: se poate calatori cu buletinul prin Europa, iar prin unele tari poti sa te angajezi fara sa fii haituit de politia locala.
Procesele inalte precum reforma institutionala, armata europeana comuna, transfer de suveranitate sunt vorbe goale, atat pentru europeanul mediu, cat si pentru romanul obisnuit. Spre deosebire de alti membri UE, in Romania nici clasa politica nu e preocupata de asa ceva.
Tot comportamentul de astazi al puterii de la Bucuresti arata ca, imediat dupa aderare, UE a incetat sa mai fie o preocupare. Prevaleaza lupta pentru ciolan. Ca urmare, putem sa ne batem joc in voie de mana intinsa de Europa. In conformitate cu radacinile istorice adanci pe care le avem, Bruxelles-ul de astazi este utilizat de clasa politica pe post de Inalta Poarta Otomana. Niciun partid nu se duce in capitala Europei pentru a sustine interesul Romaniei, fiecare se duce sa se planga, in asa fel incat familia politica in care a fost cooptat sa bombardeze Bucurestiul cu comunicate. O deputata din Grecia, aparand interesul companiei nationale de telecomunicatii, a convins Parlamentul European sa nu ieftineasca convorbirile telefonice internationale in Romania si Bulgaria, asa cum se va intampla in restul Europei. Privit de la Atena, gestul grecoaicei, altminteri egoist si antieuropean, poate fi inteles. Ce-mi pasa mie de zeci de milioane de romani si bulgari, cata vreme Grecia are alte interese? Cu siguranta, romanii nu vor avea niciodata o asemenea atitudine in UE.
Intotdeauna, cineva de la Bucuresti va cere la Bruxelles sa se dea mai putini bani Romaniei! Clasa politica de la Bucuresti vorbeste despre integrare europeana. Primul pas ar trebui sa fie, insa, integrarea romanilor intre romani. Scandalul politic de la Bucuresti a ajuns de rasul intregii Europe. Acest lucru nu inseamna, insa, ca Europa sufera din cauza Romaniei. Bursa din Frankfurt nu a scazut fiindca dl. Basescu s-a certat cu dl. Tariceanu. Cei care ne conduc astazi in Romania europeana sunt alesi de noi. Iar daca ei dovedesc ca nu vor sosele, spitale sau scoli, nu vor lege si ordine, probabil ca in realitate nici noi nu ne dorim asa ceva. Poate ca romanii au dorit in proportie de 82 la suta aderarea la UE nu pentru valorile acesteia, ci eventual din spirit
de competitie: daca Ungaria se lauda cu Europa, trebuia si noi sa ajungem acolo. Sarbatorile de la Berlin si din restul Europei nu pot fi, in nici un caz, considerate reusite in Romania. Aici, primavara, petrecere este atunci cand mergi la iarba verde cu mici, bere si manele urland la maximum. Cand arunci resturi generoase printre cioturile padurii, proaspat retrocedate si deja taiate de noii proprietari. Privind la clasa politica aleasa de romani, poate ca in realitate nu ne-am dorit vreodata europenizarea Romaniei, ci cel mult romanizarea Europei. Pentru momentul in care nu vom mai gasi iarba suficient de curata si padure de taiat in Romania, pentru petrecerile viitoare...
Procesele inalte precum reforma institutionala, armata europeana comuna, transfer de suveranitate sunt vorbe goale, atat pentru europeanul mediu, cat si pentru romanul obisnuit. Spre deosebire de alti membri UE, in Romania nici clasa politica nu e preocupata de asa ceva.
Tot comportamentul de astazi al puterii de la Bucuresti arata ca, imediat dupa aderare, UE a incetat sa mai fie o preocupare. Prevaleaza lupta pentru ciolan. Ca urmare, putem sa ne batem joc in voie de mana intinsa de Europa. In conformitate cu radacinile istorice adanci pe care le avem, Bruxelles-ul de astazi este utilizat de clasa politica pe post de Inalta Poarta Otomana. Niciun partid nu se duce in capitala Europei pentru a sustine interesul Romaniei, fiecare se duce sa se planga, in asa fel incat familia politica in care a fost cooptat sa bombardeze Bucurestiul cu comunicate. O deputata din Grecia, aparand interesul companiei nationale de telecomunicatii, a convins Parlamentul European sa nu ieftineasca convorbirile telefonice internationale in Romania si Bulgaria, asa cum se va intampla in restul Europei. Privit de la Atena, gestul grecoaicei, altminteri egoist si antieuropean, poate fi inteles. Ce-mi pasa mie de zeci de milioane de romani si bulgari, cata vreme Grecia are alte interese? Cu siguranta, romanii nu vor avea niciodata o asemenea atitudine in UE.
Intotdeauna, cineva de la Bucuresti va cere la Bruxelles sa se dea mai putini bani Romaniei! Clasa politica de la Bucuresti vorbeste despre integrare europeana. Primul pas ar trebui sa fie, insa, integrarea romanilor intre romani. Scandalul politic de la Bucuresti a ajuns de rasul intregii Europe. Acest lucru nu inseamna, insa, ca Europa sufera din cauza Romaniei. Bursa din Frankfurt nu a scazut fiindca dl. Basescu s-a certat cu dl. Tariceanu. Cei care ne conduc astazi in Romania europeana sunt alesi de noi. Iar daca ei dovedesc ca nu vor sosele, spitale sau scoli, nu vor lege si ordine, probabil ca in realitate nici noi nu ne dorim asa ceva. Poate ca romanii au dorit in proportie de 82 la suta aderarea la UE nu pentru valorile acesteia, ci eventual din spirit
de competitie: daca Ungaria se lauda cu Europa, trebuia si noi sa ajungem acolo. Sarbatorile de la Berlin si din restul Europei nu pot fi, in nici un caz, considerate reusite in Romania. Aici, primavara, petrecere este atunci cand mergi la iarba verde cu mici, bere si manele urland la maximum. Cand arunci resturi generoase printre cioturile padurii, proaspat retrocedate si deja taiate de noii proprietari. Privind la clasa politica aleasa de romani, poate ca in realitate nu ne-am dorit vreodata europenizarea Romaniei, ci cel mult romanizarea Europei. Pentru momentul in care nu vom mai gasi iarba suficient de curata si padure de taiat in Romania, pentru petrecerile viitoare...
Taxa auto, batuta in cuie de Calin Popescu-Tariceanu
Premierul a subliniat
azi ca nu va renunta la taxa de prima inmatriculare, precizand insa ca aceasta s-ar putea numi altfel.
Acesta a comentat ca Romania are statutul de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, fara a fi in pozitia unui "elev cuminte" care este obligat sa execute imediat ceea ce spune UE. Tariceanu a mai spus ca
"Putem avea interesele noastre pentru care sa luptam si pe care sa le promovam. Trebuie sa avem curajul de a contrazice Uniunea Europeana daca interesele noastre sunt altele", a spus Tariceanu azi, la Adunarea Generala a Asociatiei Oraselor.
Liberalul a apreciat ca administratia are nevoie de politicieni curajosi si nu de oameni politici fricosi care sa isi schimbe opinia la "prima incruntare" a Uniunii.
"Daca nu le convine titulatura, o sa-i spunem taxa pentru o Romanie curata sau pentru pastrarea slujbelor", a spus Tariceanu, aratand ca taxa de prima inmatriculare nu este doar o masurs de protectie a mediului, ci si de mentinere a zeci de mii de locuri de munca din industria auto
.
Conducerea Partidului Democrat a anuntat ca sustine propunerea premierului.
azi ca nu va renunta la taxa de prima inmatriculare, precizand insa ca aceasta s-ar putea numi altfel.
Acesta a comentat ca Romania are statutul de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, fara a fi in pozitia unui "elev cuminte" care este obligat sa execute imediat ceea ce spune UE. Tariceanu a mai spus ca
"Putem avea interesele noastre pentru care sa luptam si pe care sa le promovam. Trebuie sa avem curajul de a contrazice Uniunea Europeana daca interesele noastre sunt altele", a spus Tariceanu azi, la Adunarea Generala a Asociatiei Oraselor.
Liberalul a apreciat ca administratia are nevoie de politicieni curajosi si nu de oameni politici fricosi care sa isi schimbe opinia la "prima incruntare" a Uniunii.
"Daca nu le convine titulatura, o sa-i spunem taxa pentru o Romanie curata sau pentru pastrarea slujbelor", a spus Tariceanu, aratand ca taxa de prima inmatriculare nu este doar o masurs de protectie a mediului, ci si de mentinere a zeci de mii de locuri de munca din industria auto
.
Conducerea Partidului Democrat a anuntat ca sustine propunerea premierului.
Judecatorul abuz
Nu numai procurorii incalca legea, ci si magistratii comit pretinse "gafe" care duc la anularea unor mandate de arestare
La 20.10.2006, DNA a solicitat Judecatoriei Sectorului 1 arestarea lui Mihai Necolaiciuc, fostul director general al SN CFR SA. Cazul de o complexitate enorma (dosarul are 142 de volume) a picat pe mainile judecatorului Andi Mihai Malaliu - un judecator controversat, santajabil si cu evidente probleme de autocontrol - care a incalcat brutal dreptul la aparare al lui Necolaiciuc. Desi cererea DNA a fost admisa, iar pe numele fostului director al SN CFR SA, Malaliu a emis mandatul de arestare, aberatiile din dosar au facut ca, la recurs, Tribunalul Bucuresti sa fie obligat sa anuleze sentinta lui Malaliu si, odata cu ea, si mandatul de arestare.
Fara a ne pronunta pe vinovatia sau nevinovatia lui Necolaiciuc - fugit la Viena inca din 2005 - din motivatia Tribunalului Bucuresti reiese limpede ca judecatorul Malaliu a incalcat grav procedura, la o maniera in care nu se poate invoca nici o scuza de genul "n-am stiut" sau "nu mi-am dat seama". Doua pot fi explicatiile actelor lui Malaliu: ori este santajabil (deoarece el nu este numit legal in scaunul de judecator, prin decret prezidential), ori problemele sale de autocontrol, care ii afecteaza ratiunea. Unii dintre colegii sai sustin ca are probleme de orientare spatiala, incurcand uneori usa biroului
cu cea a dulapului
.
Graba strica treaba
La 20.10.2006, DNA a solicitat Judecatoriei Sectorului 1 emiterea unui mandat de arestare preventiva pe numele lui Mihai Necolaiciuc, fost director general al SN CFR SA, inculpat pentru o serie de infractiuni de abuz in serviciu
, cu prejudicii estimate la circa un miliard de euro. Cazul a fost repartizat - aleatoriu - judecatorului Andi Mihai Malaliu, personaj controversat, despre care presa a mai scris ca are probleme de autocontrol, fiind la un moment dat examinat si declarat apt de catre Consiliul Superior al Magistraturii.
La termenul de judecata fixat pe rol, in aceasi zi - 20.10.2006, inculpatul Necolaiciuc a lipsit si, desi din acte reiesea ca are aparator ales in persoana cunoscutului avocat Viorel Spanu, judecatorul Andi Malaliu i-a numit un aparator din oficiu, in persoana avocatei Liliana Ionescu. Malaliu n-a facut nici o tentativa de a-l cita pe inculpat. De altfel, nici nu avea cum sa o faca, dat fiind faptul ca intre cererea de arestarea adresata de DNA si momentul judecarii, a trecut doar o ora. Malaliu a preferat sa mentioneze in partea expozitiva (introducerea) a hotararii sale ca "dat fiind faptul ca din actele dosarului rezulta ca inculpatul se sustrage urmaririi penale, in baza art. 150 c.p.p. apreciaza ca nu se va putea proceda la audierea acestuia in cauza". Mentiunea lui Malaliu a constituit practic o antepronuntare, intrucat una din cerintele legale pentru care se poate dispune arestarea cuiva este si "sustragerea de la urmarirea penala". Judecata lui Malaliu a fost scurta, a inceput la 11.15 si s-a terminat la 12.05.
Avocatul s-a transformat in acuzator
Avocatul din oficiu (care nu se stie cum a reusit sa studieze dosarul de 142 de volume intr-un timp
atat de scurt) s-a comportat precum avocatii lui Ceausescu, punand concluzii de arestare preventiva, sustinand la unison cu procurorul DNA ca inculpatul se sustrage urmaririi penale. Dupa care, judecatorul nu a facut altceva decat sa copieze acuzatiile din ordonanta procurorului DNA si, fara a-si motiva in vreun fel solutia, a decis emiterea mandatului de arestare de 30 de zile de la momentul incarcerarii, rationand ca "analizand probele administrate, instanta apreciaza ca sunt indeplinite cumulativ" conditiile luarii masurii preventive.
Ca un corolar al profesionalismului de care a dat dovada, Andi Malaliu a scris in final ca pronuntarea s-a facut in "sedinta publica", desi in debutul hotararii sale mentionease ca judecata se face in "camera de consiliu". Apoi, la 20.11.2006, dupa o luna, Andi Malaliu a emis si mandat de urmarire internationala, iar la 1.03.2007, tot el a emis si mandatul de arestare europeana, ambele trimise la INTERPOL. Aceste mandate au devenit nule insa, dupa ce Tribunalul Bucuresti a casat, in recurs, hotararea judecatorului Malaliu pentru gravele incalcari ale dreptului la un proces echitabil.
Tribunalul a tocat sentinta
Recursul impotriva hotararii lui Malaliu a fost judecat la 21.03.2007 de catre un complet al Sectiei I penale a Tribunalului Bucuresti, compus din judecatorii Lia Savonea, Alexandru Niculina si Valeriu Terceanu.
Recursul s-a judecat cu o intarziere de sase luni, deoarece nimeni nu l-a citat pe inculpat, pentru a-i aduce la cunostinta faptul ca i s-a emis mandat de arestare. La recurs, Necolaiciuc a lipsit, dar a fost reprezentat de avocatul Viorel Spanu. Tribunalul a casat hotararea lui Malaliu si, implicit mandatul de arestare emis, dispunand rejudecarea cauzei. In motivele de casare, Tribunalul a stabilit ca inculpatului i s-a incalcat dreptul la aparare prin numirea unui avocat din oficiu, in loc sa fie citat cel ales - Viorel Spanu. Despre avocatul din oficiu s-a aratat ca: "privarea inculpatului de dreptul sau de a fi aparat de un avocat ales constituie o incalcare care, potrivit art. 179, alin 2, Cod procedura penala este sanctionata cu nulitate absoluta (...) rapiditatea cu care instanta a solutionat propunerea de arestare preventiva face iluzorie ideea de asistenta juridica ori de reprezentare (...) se ridica in mod serios problema timpului efectiv necesar avocatului desemnat din oficiu pentru pregatirea apararii (n.red - dosarul avea 142 de volume, imposibil de citit intr-o ora, doua). Mai mult, se constata ca avocatul desemnat a pus concluzii de arestare preventiva, sustinand, la fel ca acuzarea, ca inculpatul se sustrage urmaririi penale. Tribunalul apreciaza ca, in aceste conditii, la judecarea cauzei in fond inculpatul a fost lipsit de aparare, iar judecatorul ar fi trebuit sa intervina si fie sa-i puna in vedere aparatorului din oficiu prevederile art. 38 si urmatoare din Legea 51/1995 si pe cele din Statutul profesiei de avocat, fie sa dispuna inlocuirea sa, astfel incat sa se asigure respectarea intereselor acestuia in mod eficient si efectiv.
Tribunalul a constatat si lipsa citarii inculpatului, precum si faptul ca Malaliu, cand a stabilit inaintea dezbaterilor ca inculpatul se sustrage cercetarilor, acesta s-a antepronuntat: "Aprecierea ca din actele si lucrarile dosarului rezulta ca inculpatul se sustrage urmaririi penale... inainte de a se dezbate propunerea de arestare, echivaleaza cu antepronuntarea in legatura cu incidenta art. 148, litera a Cod procedura penala". Tribunalul a mentionat, de asemenea, ca hotararea lui Malaliu e nula deoarece "nu este motivata", aratand ca judecatorul "fara sa fi argumentat in vreun fel sub aspectul probelor si indiciilor temeinice"a stabilit ca inculpatul a savarsit o fapta penala. "Obligatia de motivare a hotararilor judecatoresti nu poate fi privita ca o activitate afacultativa" - a conchis tribunalul.
Malaliu este santajabil
Desi poate parea deplasat pentru neavizati, Andi Mihai Malaliu (fiu de avocat) este un judecator care poate fi usor santajat. Faptul se datoreaza chiar modului in care acesta a devenit judecator, fara a fi numit prin decret prezidential si, implicit, fara a avea inamovibilitate.
El nu a fost niciodata numit judecator de presedintele Romaniei, devenind judecator printr-o decizie ilegala a CSM din 2004. Astfel, se poate aprecia ca toata activitatea sa de la momentul numirii ca judecator, in 2004, sta sub spectrul nulitatii absolute. Concret, Andi Mihai Malaliu a urmat cursurile Institutului National al Magistraturii incepand din 1998.
Din septembrie 1999 si pana in octombrie 2000 a lucrat ca judecator stagiar la Judecatoria Sectorului 1, gratie unui ordin al ministrului Justitiei de atunci Valeriu Stoica. Dupa definitivat, in toamna lui 2000, dupa ce a optat pentru o functie de procuror, a fost numit de presedintele Romaniei, Emil Constantinescu, procuror la Parchetul Judecatoriei Sectorului 4, prin Decretul 414 din 24.10.2000. La Parchetul Sectorului 4 a lucrat pana la 1 septembrie 2003, dupa care, pana in luna mai 2004 a fost detasat ca procuror la Parchetul Capitalei.
Prin Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 73 din 28 aprilie 2004, procurorul Malaliu a fost transferat judecator la Judecatoria Sectorului 1, impreuna cu alti trei procurori. In toata tara exista doar 11 procurori care au devenit ilegal judecatori, prin hotariri ale CSM care au incalcat Constitutia si care au fost date ca urmare a unor intelegeri de culise necunoscute. Procedura prevazuta de legea fundamentala pentru numirea ca judecator a fost si este una singura: CSM propune, iar presedintele Romaniei elibereaza decretul de numire in functie. Malaliu nu a fost prin urmare niciodata numit judecator, n-are inamovibilitate, n-a depus juramantul dupa numire, prin urmare sentintele sale stau sub spectrul nulitatii absolute. Desi presa a scris de cazul celor 11 procurori "transferati" ca judecatori, actualul CSM nu a luat nici o masura.
Alte mandate de arestare
Procurorii ii imputa lui Necolaiciuc si faptul ca a schimbat destinatia unor subventii primite de la buget in anul 2003, folosind in alte scopuri suma de peste 41,2 miliarde lei vechi. DNA sustine ca incupatul a fugit din tara, la 04.02.2005, pe la Vama Albita, in Repubilca Moldova si a ramas in afara granitelor, ultima locatie cunoscuta fiind la Viena, unde s-ar fi operat in legatura cu o afectiune la colon
.
Gratie judecatorului Malaliu, mandatele de arestare emise anul trecut pe numele sau s-au anulat. La 16.03.2007, Judecatoria Sectorului 1, intr-un alt dosar instrumentat de DNA pe numele fostului director al CFR SA, a emis un nou mandat de arestare, printr-o hotarare care a fost deja atacata cu recurs. La finele saptamanii trecute, mai precis la 23.03.2007, Judecatoria Sectorului 1 a rejudecat procesul primului mandat de arestare (rezolvat de Malaliu) si a emis din nou mandat de arestare, solutie atacata de asemenea cu recurs de apararea lui Necolaiciuc.
Faptele lui Necolaiciuc
Potrivit unor surse avizate, fostul director al SN CFR SA, Mihai Necolaiciuc (foto), se afla in prezent la Viena, cu familia sa. Necolaiciuc, care a dat recent un interviu in presa scrisa, sustine ca este grav bolnav si din aceasta cauza nu s-a putut prezenta in fata procurorilor. Necolaiciuc este inculpat de DNA pentru mai multe fapte de abuz in serviciu. Potrivit acuzatiilor, in perioada 2000 - 2003, fostul sef al SN CFR SA ar fi actionat in interesul unei retele de firme-capusa spre care trafica importante fonduri banesti si active ale companiei pe care o conducea. Este acuzat ca a facut plati imense, fara aprobarea AGA, catre firmele capusa, cauzand un prejudiciu din aceste fapte de 1.709.419.145.654 lei vechi. Totodata este acuzat si de fraude cu terenurile societatii, si cu modul de constituire al capitalului social al SN CFR SA. Ca ar fi casat si vandur ilegal numeroase vagoane si locomotive, "in scopul achizitionarii in folos propriu al unei ambarcatiuni Ranieri Voyager in valoare de 17.700 euro, fara TVA".
La 20.10.2006, DNA a solicitat Judecatoriei Sectorului 1 arestarea lui Mihai Necolaiciuc, fostul director general al SN CFR SA. Cazul de o complexitate enorma (dosarul are 142 de volume) a picat pe mainile judecatorului Andi Mihai Malaliu - un judecator controversat, santajabil si cu evidente probleme de autocontrol - care a incalcat brutal dreptul la aparare al lui Necolaiciuc. Desi cererea DNA a fost admisa, iar pe numele fostului director al SN CFR SA, Malaliu a emis mandatul de arestare, aberatiile din dosar au facut ca, la recurs, Tribunalul Bucuresti sa fie obligat sa anuleze sentinta lui Malaliu si, odata cu ea, si mandatul de arestare.
Fara a ne pronunta pe vinovatia sau nevinovatia lui Necolaiciuc - fugit la Viena inca din 2005 - din motivatia Tribunalului Bucuresti reiese limpede ca judecatorul Malaliu a incalcat grav procedura, la o maniera in care nu se poate invoca nici o scuza de genul "n-am stiut" sau "nu mi-am dat seama". Doua pot fi explicatiile actelor lui Malaliu: ori este santajabil (deoarece el nu este numit legal in scaunul de judecator, prin decret prezidential), ori problemele sale de autocontrol, care ii afecteaza ratiunea. Unii dintre colegii sai sustin ca are probleme de orientare spatiala, incurcand uneori usa biroului
cu cea a dulapului
.
Graba strica treaba
La 20.10.2006, DNA a solicitat Judecatoriei Sectorului 1 emiterea unui mandat de arestare preventiva pe numele lui Mihai Necolaiciuc, fost director general al SN CFR SA, inculpat pentru o serie de infractiuni de abuz in serviciu
, cu prejudicii estimate la circa un miliard de euro. Cazul a fost repartizat - aleatoriu - judecatorului Andi Mihai Malaliu, personaj controversat, despre care presa a mai scris ca are probleme de autocontrol, fiind la un moment dat examinat si declarat apt de catre Consiliul Superior al Magistraturii.
La termenul de judecata fixat pe rol, in aceasi zi - 20.10.2006, inculpatul Necolaiciuc a lipsit si, desi din acte reiesea ca are aparator ales in persoana cunoscutului avocat Viorel Spanu, judecatorul Andi Malaliu i-a numit un aparator din oficiu, in persoana avocatei Liliana Ionescu. Malaliu n-a facut nici o tentativa de a-l cita pe inculpat. De altfel, nici nu avea cum sa o faca, dat fiind faptul ca intre cererea de arestarea adresata de DNA si momentul judecarii, a trecut doar o ora. Malaliu a preferat sa mentioneze in partea expozitiva (introducerea) a hotararii sale ca "dat fiind faptul ca din actele dosarului rezulta ca inculpatul se sustrage urmaririi penale, in baza art. 150 c.p.p. apreciaza ca nu se va putea proceda la audierea acestuia in cauza". Mentiunea lui Malaliu a constituit practic o antepronuntare, intrucat una din cerintele legale pentru care se poate dispune arestarea cuiva este si "sustragerea de la urmarirea penala". Judecata lui Malaliu a fost scurta, a inceput la 11.15 si s-a terminat la 12.05.
Avocatul s-a transformat in acuzator
Avocatul din oficiu (care nu se stie cum a reusit sa studieze dosarul de 142 de volume intr-un timp
atat de scurt) s-a comportat precum avocatii lui Ceausescu, punand concluzii de arestare preventiva, sustinand la unison cu procurorul DNA ca inculpatul se sustrage urmaririi penale. Dupa care, judecatorul nu a facut altceva decat sa copieze acuzatiile din ordonanta procurorului DNA si, fara a-si motiva in vreun fel solutia, a decis emiterea mandatului de arestare de 30 de zile de la momentul incarcerarii, rationand ca "analizand probele administrate, instanta apreciaza ca sunt indeplinite cumulativ" conditiile luarii masurii preventive.
Ca un corolar al profesionalismului de care a dat dovada, Andi Malaliu a scris in final ca pronuntarea s-a facut in "sedinta publica", desi in debutul hotararii sale mentionease ca judecata se face in "camera de consiliu". Apoi, la 20.11.2006, dupa o luna, Andi Malaliu a emis si mandat de urmarire internationala, iar la 1.03.2007, tot el a emis si mandatul de arestare europeana, ambele trimise la INTERPOL. Aceste mandate au devenit nule insa, dupa ce Tribunalul Bucuresti a casat, in recurs, hotararea judecatorului Malaliu pentru gravele incalcari ale dreptului la un proces echitabil.
Tribunalul a tocat sentinta
Recursul impotriva hotararii lui Malaliu a fost judecat la 21.03.2007 de catre un complet al Sectiei I penale a Tribunalului Bucuresti, compus din judecatorii Lia Savonea, Alexandru Niculina si Valeriu Terceanu.
Recursul s-a judecat cu o intarziere de sase luni, deoarece nimeni nu l-a citat pe inculpat, pentru a-i aduce la cunostinta faptul ca i s-a emis mandat de arestare. La recurs, Necolaiciuc a lipsit, dar a fost reprezentat de avocatul Viorel Spanu. Tribunalul a casat hotararea lui Malaliu si, implicit mandatul de arestare emis, dispunand rejudecarea cauzei. In motivele de casare, Tribunalul a stabilit ca inculpatului i s-a incalcat dreptul la aparare prin numirea unui avocat din oficiu, in loc sa fie citat cel ales - Viorel Spanu. Despre avocatul din oficiu s-a aratat ca: "privarea inculpatului de dreptul sau de a fi aparat de un avocat ales constituie o incalcare care, potrivit art. 179, alin 2, Cod procedura penala este sanctionata cu nulitate absoluta (...) rapiditatea cu care instanta a solutionat propunerea de arestare preventiva face iluzorie ideea de asistenta juridica ori de reprezentare (...) se ridica in mod serios problema timpului efectiv necesar avocatului desemnat din oficiu pentru pregatirea apararii (n.red - dosarul avea 142 de volume, imposibil de citit intr-o ora, doua). Mai mult, se constata ca avocatul desemnat a pus concluzii de arestare preventiva, sustinand, la fel ca acuzarea, ca inculpatul se sustrage urmaririi penale. Tribunalul apreciaza ca, in aceste conditii, la judecarea cauzei in fond inculpatul a fost lipsit de aparare, iar judecatorul ar fi trebuit sa intervina si fie sa-i puna in vedere aparatorului din oficiu prevederile art. 38 si urmatoare din Legea 51/1995 si pe cele din Statutul profesiei de avocat, fie sa dispuna inlocuirea sa, astfel incat sa se asigure respectarea intereselor acestuia in mod eficient si efectiv.
Tribunalul a constatat si lipsa citarii inculpatului, precum si faptul ca Malaliu, cand a stabilit inaintea dezbaterilor ca inculpatul se sustrage cercetarilor, acesta s-a antepronuntat: "Aprecierea ca din actele si lucrarile dosarului rezulta ca inculpatul se sustrage urmaririi penale... inainte de a se dezbate propunerea de arestare, echivaleaza cu antepronuntarea in legatura cu incidenta art. 148, litera a Cod procedura penala". Tribunalul a mentionat, de asemenea, ca hotararea lui Malaliu e nula deoarece "nu este motivata", aratand ca judecatorul "fara sa fi argumentat in vreun fel sub aspectul probelor si indiciilor temeinice"a stabilit ca inculpatul a savarsit o fapta penala. "Obligatia de motivare a hotararilor judecatoresti nu poate fi privita ca o activitate afacultativa" - a conchis tribunalul.
Malaliu este santajabil
Desi poate parea deplasat pentru neavizati, Andi Mihai Malaliu (fiu de avocat) este un judecator care poate fi usor santajat. Faptul se datoreaza chiar modului in care acesta a devenit judecator, fara a fi numit prin decret prezidential si, implicit, fara a avea inamovibilitate.
El nu a fost niciodata numit judecator de presedintele Romaniei, devenind judecator printr-o decizie ilegala a CSM din 2004. Astfel, se poate aprecia ca toata activitatea sa de la momentul numirii ca judecator, in 2004, sta sub spectrul nulitatii absolute. Concret, Andi Mihai Malaliu a urmat cursurile Institutului National al Magistraturii incepand din 1998.
Din septembrie 1999 si pana in octombrie 2000 a lucrat ca judecator stagiar la Judecatoria Sectorului 1, gratie unui ordin al ministrului Justitiei de atunci Valeriu Stoica. Dupa definitivat, in toamna lui 2000, dupa ce a optat pentru o functie de procuror, a fost numit de presedintele Romaniei, Emil Constantinescu, procuror la Parchetul Judecatoriei Sectorului 4, prin Decretul 414 din 24.10.2000. La Parchetul Sectorului 4 a lucrat pana la 1 septembrie 2003, dupa care, pana in luna mai 2004 a fost detasat ca procuror la Parchetul Capitalei.
Prin Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 73 din 28 aprilie 2004, procurorul Malaliu a fost transferat judecator la Judecatoria Sectorului 1, impreuna cu alti trei procurori. In toata tara exista doar 11 procurori care au devenit ilegal judecatori, prin hotariri ale CSM care au incalcat Constitutia si care au fost date ca urmare a unor intelegeri de culise necunoscute. Procedura prevazuta de legea fundamentala pentru numirea ca judecator a fost si este una singura: CSM propune, iar presedintele Romaniei elibereaza decretul de numire in functie. Malaliu nu a fost prin urmare niciodata numit judecator, n-are inamovibilitate, n-a depus juramantul dupa numire, prin urmare sentintele sale stau sub spectrul nulitatii absolute. Desi presa a scris de cazul celor 11 procurori "transferati" ca judecatori, actualul CSM nu a luat nici o masura.
Alte mandate de arestare
Procurorii ii imputa lui Necolaiciuc si faptul ca a schimbat destinatia unor subventii primite de la buget in anul 2003, folosind in alte scopuri suma de peste 41,2 miliarde lei vechi. DNA sustine ca incupatul a fugit din tara, la 04.02.2005, pe la Vama Albita, in Repubilca Moldova si a ramas in afara granitelor, ultima locatie cunoscuta fiind la Viena, unde s-ar fi operat in legatura cu o afectiune la colon
.
Gratie judecatorului Malaliu, mandatele de arestare emise anul trecut pe numele sau s-au anulat. La 16.03.2007, Judecatoria Sectorului 1, intr-un alt dosar instrumentat de DNA pe numele fostului director al CFR SA, a emis un nou mandat de arestare, printr-o hotarare care a fost deja atacata cu recurs. La finele saptamanii trecute, mai precis la 23.03.2007, Judecatoria Sectorului 1 a rejudecat procesul primului mandat de arestare (rezolvat de Malaliu) si a emis din nou mandat de arestare, solutie atacata de asemenea cu recurs de apararea lui Necolaiciuc.
Faptele lui Necolaiciuc
Potrivit unor surse avizate, fostul director al SN CFR SA, Mihai Necolaiciuc (foto), se afla in prezent la Viena, cu familia sa. Necolaiciuc, care a dat recent un interviu in presa scrisa, sustine ca este grav bolnav si din aceasta cauza nu s-a putut prezenta in fata procurorilor. Necolaiciuc este inculpat de DNA pentru mai multe fapte de abuz in serviciu. Potrivit acuzatiilor, in perioada 2000 - 2003, fostul sef al SN CFR SA ar fi actionat in interesul unei retele de firme-capusa spre care trafica importante fonduri banesti si active ale companiei pe care o conducea. Este acuzat ca a facut plati imense, fara aprobarea AGA, catre firmele capusa, cauzand un prejudiciu din aceste fapte de 1.709.419.145.654 lei vechi. Totodata este acuzat si de fraude cu terenurile societatii, si cu modul de constituire al capitalului social al SN CFR SA. Ca ar fi casat si vandur ilegal numeroase vagoane si locomotive, "in scopul achizitionarii in folos propriu al unei ambarcatiuni Ranieri Voyager in valoare de 17.700 euro, fara TVA".
RA-APPS favorizeaza fundatii discrete
* Fundatii obscure, cu lideri anonimi,
dar si fundatii cu lideri consacrati si activitati discrete au devenit chiriasele RA-APPS.
* Chiriile, chiar si dupa majorarea tarifelor regiei, sunt de cinci ori mai mici decat preturile pietei libere.
* Printre rasfatati: Catalin Harnagea, Dorel sandor, Razvan Theodorescu, Radu Bogdan, Liviu Tanase, Bartolomeu Finis.
RA-APPS s-a dovedit mama buna nu doar pentru VIP-uri precum Mihaela Geoana, Calin si Ioana Popescu Tariceanu, Cristian Iordanescu sau Manuela
Mitrea, carora le-a acordat spatii ultracentrale pentru fundatiile pe care le prezideaza – executiv sau onorific – pentru cabinete de avocatura sau notariate. si alte fundatii, cu activitati discrete sau obscure, cu lideri consacrati sau anonimi, beneficiaza de spatii al caror pret, si dupa majorarea tarifelor regiei, sunt de 5 ori mai mici decat preturile pietei libere. De fundatiile "Turism european in Romania" si "Mana in mana" n-au auzit nici macar portarii imobilelor. Despre Fundatia pentru Progres am aflat din scriptele blocului cum ca ar fi condusa de
Catalin Harnagea, dar sediul era inchis. La fundatia "Grigore Alexandrescu", la "Loja Demnitatii Nationale" si la Fundatia pentru Arte, numele presedintelui este secret de stat. La Asociatia "Centrul de Studii Strategice si Analiza Comparativa", Dorel sandor ne-a trimis la plimbare, n-are timp
pentru jurnalisti decat "peste cateva zile". Fundatia "Nine O’Clock" pare a fi o locuinta, dar directorul Radu Bogdan sustine contrariul. Singurul care a dovedit transparenta este fostul director de la "Atac", Liviu Tanase. Superba casa repartizata in scripte celor care urmau sa faca la Vlasia un parc Dracula, in frunte cu Bartolomeu Finis, e inchisa, dar are, spun vecinii, "proprietari misteriosi".
"Nu stiu nimic despre vecinul"
Fundatia "Turism european in Romania" a primit 147 de metri patrati in "buricul targului", pe strada Mihai Eminescu. Informatiile despre institutia cu pricina sunt aproape inexistente, putandu-se afla doar ca "promoveaza prin actiuni locale si peste hotare turismul in Romania". Mai trebuie remarcat ca adresa indicata ca pagina de Internet are legatura cu orice altceva numai cu promovarea turismului pe plaiuri mioritice nu, iar pe site-ul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, la rubrica "Organizatii Nonguvernamentale din Turism", chiriasa RA-AAPS apare ca avand sediul intr-un apartament din sectorul 6. Chiria perceputa lunar pentru apartamentul din str. Eminescu era, in februarie 2005, de doar 100 dolari. Abia ulterior, Consiliul de Administratie al RA-APPS a scumpit tarifele spatiilor inchiriate asociatiilor si fundatiilor: 4 euro/mp/luna pentru spatiile folosite in exclusivitate si 2 euro/mp/luna pentru suprafetele de folosinta comuna. si asa, chiria in zona Eminescu pentru muritorii de rand care ar dori sa inchirieze un spatiu este de cinci ori mai mare, adica 20 euro/ mp/luna. La adresa indicata, nici urma de vreo fundatie. Am aflat de la un vecin ca s-a mutat de curand o persoana care nu este trecuta nici in evidenta locatarilor de la poarta imobilului. "Aici nu e ca la bloc. Nu vorbim intre noi. Aici stau parlamentari, diplomati. Nu stiu nimic despre respectivul", ne-a spus discreta vecina.
Progresul lui Harnagea
Contra aceleiasi sume (100 de dolari, pana in februarie 2005, majorata ulterior la 4 euro/mp/luna) o alta organizatie "cunoscuta" a devenit beneficiara unui apartament administrat de RA-APPS. Este vorba de Fundatia pentru Progres. Ea a primit, tot in strada Mihai Eminescu, un apartament de 173 metri patrati. Nici o informatie despre conducerea fundatiei si obiectul de activitate. Am descoperit totusi ca de respectivul apartament este responsabil fostul director al Serviciului
de Informatii Externe (SIE), Catalin Harnagea. Nu a fost de gasit la sediul propriei fundatii, care promoveaza progresul. Alte informatii legate de respectiva organizatie apar in cartea de telefon, unde in dreptul numelui fundatiei sunt trecute o adresa din Bd. Aviatorilor si doua numere de telefon, dintre care unul coincide cu numarul de fax pe care l-a avut Actiunea Populara a fostului presedinte Emil Constantinescu.
"Cel mai bine este sa va sune sefu’"
Alt apartament in strada Mihai Eminescu, alta organizatie, aceeasi situatie. Este vorba de Fundatia "Grigore Alexandrescu", beneficiara a 148 metri patrati. Despre aceasta, n-am reusit sa aflam decat ca ar avea-o, printre membrii fondatori, si pe cantareata Anda Adam. Nici urma de firma sau banner publicitar. Merita subliniat
insa ca, pana la scumpirea din 2005, chiria platita lunar pe acest spatiu era de doar 71 dolari, adica aproximativ 2 milioane lei vechi! La sediul Fundatiei "Grigore Alexandrescu", ne-a raspuns, in prima faza la telefon, o domnisoara. Cand a auzit ce ne intereseaza, a inceput sa sovaie. "Stati un pic, sa vi-l dau pe sefu’..." Am auzit, in fundal, discutia purtata de interlocutoare: "Mihai, poti sa vii?" Dupa care i-a povestit cine suna si in ce problema. Tocmai cand ne asteptam sa-l auzim la celalalt capat pe "sefu’", ne-a raspuns tot domnisoara: "Imi pare rau, este ocupat. Lasati dvs. un numar de telefon si va cauta el. Eu sunt de doar trei zile aici si nu stiu nimic...", ne-a mai spus, pe nerasuflate, fata. Am insistat. "Puteti sa ne spuneti macar cum se numeste seful dvs.?" A urmat o pauza lunga. "Cel mai bine este sa va sune el", a recitat partitura constiincioasa domnisoara. sefu’ nu s-a "eliberat" nici in urmatoarele trei zile.
Dorind, totusi, un punct de vedere, ne-am deplasat la sediul institutiei in speranta ca ne va deschide cineva. Nici vorba. Un caine a inceput sa latre din interiorul imensului apartament. O persoana s-a apropiat incet de vizor, a "scanat" holul si s-a indepartat, tiptil, de usa. Aceasta este activitatea, constatata de noi, a fundatiei Grigore Alexandrescu.
Demnitate in pantaloni scurti
La fel de "cunoscute" sunt si alte fundatii si asociatii care au reusit sa convinga RA-APPS ca merita spatii in centrul Capitalei pe sume de nimic. De exemplu, Fundatia "Loja Demnitatii Romanesti" a primit un apartament de trei camere, cu suprafata de 142 metri patrati, in str. Mihai Eminescu nr. 124. Suma perceputa drept chirie? In februarie 2005 era de 120 dolari. In ciuda numelui pompos, am descoperit cu greu adresa. Nici macar in registrul de imobil de la poarta nu figureaza. Ne-a "salvat" factorul postal, care ne-a indicat un numar de apartament. Am sunat si, spre surprinderea noastra, ne-a deschis o batranica. I-am spus pasul si a disparut imediat. Ne-a deschis apoi o alta persoana, o doamna care ne-a masurat din priviri si ne-a invitat sa asteptam. Intr-un final a aparut un individ imbracat in pantaloni scurti si tricou, cu ochii carpiti de somn. Ne-am exprimat doleantele si intentia de a discuta cu presedintele fundatiei. S-a intors in locuinta si, dupa cinci minute, s-a intors cu un biletel cu un numar de telefon si un nume, dupa care a disparut, furios de deranj. Am incercat ulterior sa-l contactam pe secretarul general al fundatiei, domnul Eugen Zdarna. si-a inchis telefonul.
Intermediarul unei sponsorizari a Loteriei catre o firma a familiei Voiculescu
In acelasi imobil cu "Loja Demnitatii Romanesti" si-a gasit un spatiu generos (143 metri patrati) si Asociatia "Generatia Mileniul III". Informatiile despre aceasta sunt putine la numar. Singurul lucru notabil din ultima vreme ar fi obtinerea unei sponsorizari de la Loteria Romana, de 15.000 euro, pe care i-a virat apoi unei firme apartinand familiei Voiculescu, in vederea lansarii, in octombrie anul trecut, a catalogului "Marci romanesti de succes". La adresa indicata am dat peste asociatia lui Liviu Tanase, fost director al cotidianului "Atac". Calculatoare, birouri, cativa angajati. Era binevoitor, dar si suspicios in legatura cu ancheta noastra. "Am avut probleme cu site-ul asociatiei. Nu a mers saptamana trecuta, de asta nu am fost de gasit. Promovam copiii defavorizati, fara posibilitati", ne-a declarat Tanase. Acesta a recunoscut ca, desi are "cinci sau sase angajati", nici un copil nu este inclus momentan in program. De patru ani, asociatia ocupa respectivul spatiu al RA-APPS si a platit chiria pe ultima luna 19 milioane lei vechi. De remarcat ca este singura fundatie verificata de noi care are montata la poarta o placa cu numele si adresa.
Sandor, suparat ca n-avem clopotei
Doua etaje mai sus de "Generatia Mileniului III", si-a gasit spatiu cu ajutorul RA-APPS o alta asociatie: Asociatia "Centrul de Studii Strategice si Analiza Comparativa". In imobilul din str. Mihai Eminescu, asociatia a primit patru camere, insumand 145 metri patrati, in conditiile in care figureaza la Ministerul Finantelor ca avand sediul in str. Sagetii nr. 9. Potrivit MFP, la nivelul anului 2005, asociatia avea doi angajati si desfasura activitati fara scop patrimonial si activitati de consultanta pentru afaceri si management. La adresa am dat peste o angajata care nu ne-a putut oferi prea multe amanunte despre activitatea fundatiei. Atmosfera de lucru in birou
, multe insemnari, dosare, calculatoare. Cand sa plecam, a aparut Dorel sandor, presedintele fundatiei. Despre sandor se stie ca, din 2005, se ocupa de imaginea PNL si a premierului Calin Popescu Tariceanu. Analistul s-a declarat nemultumit ca nu ne-am anuntat prezenta, chiar daca fundatia nu este de gasit nici macar la un numar de telefon fix. Ne-a rugat sa revenim peste cateva zile, deoarece nu are zece minute libere pentru a sta de vorba cu noi.
Arta la secret
Semne de intrebare ridica si inchirierea unui apartament cu cinci camere in str. Polona nr. 1-5, de 181 metri patrati, in favoarea Fundatiei "Pentru arte". Inregistrata in evidenta Ministerului Finantelor in data de 22 decembrie 2004, organizatia nu si-a depus de atunci nici macar o declaratie privind obligatiile de plata, caz in care se pune problema desfasurarii sau nu a vreunei activitati. Am ajuns la adresa, aproape orbecaind la o intrare fara numar. Ne-a deschis o doamna care, la randul ei, a chemat pe altcineva. Intre timp, am aruncat o privire prin usa intredeschisa. Nici urma de obiecte de arta. Un imens apartament gol si cateva cosuri de gunoi. "Nu va pot da nici un fel de declaratii. Presedintele fundatiei este plecat din tara. Pana nu se intoarce, nu va pot spune nimic", ne-a declarat doamna consilier juridic care promoveaza arta. Secret este si numele directorului fundatiei. Ne-a lasat un numar de telefon pentru a suna mai tarziu. Nu era al directorului, ci al ei. In logica consilierului juridic al Fundatiei "Pentru arte", orice informatie ar trebui obtinuta prin intermediari.
"Stau aici!"
In aceeasi zona "cu staif" a Bucurestiului, RA-APPS a considerat potrivit sa inchirieze un alt apartament cu cinci camere, de 181 metri patrati. Beneficiarul? Fundatia "Nine O’Clock". Chiria platita? Simbolica la nivelul anului 2005. La adresa respectiva, nici un indiciu despre fundatie. Cu greu am nimerit apartamentul din care ne-a raspuns o femeie in varsta. Nu prea stia ce sa ne spuna. "Stau aici. Am grija si eu pe aici...", s-a scuzat femeia, care ne-a indrumat pentru mai multe informatii catre Radu Bogdan, presedintele fundatiei. Anterior am sunat la vecini pentru a afla mai multe detalii despre activitatea fundatiei. "Nici nu am stiut ca este un sediu de fundatie. Locuieste o familie aici", ne-a declarat un vecin. Apartamentul era amenajat pentru locuinta, nicidecum nu semana a sediu de firma.
Informatiile noastre au fost infirmate de presedintele organizatiei, Radu Bogdan, directorul publicatiei cu acelasi nume. "Acolo este sediul fundatiei. Nu locuiesc la adresa respectiva deoarece eu am alta locuinta. Ati vorbit cu ingrijitoarea", ne-a asigurat Radu Bogdan. Despre chiria modica de pana in 2005, nici vorba. "Cum 20 de dolari pe luna? Asta este chiria pentru locul de parcare! Pe luna trecuta am platit 23 milioane de lei. Intotdeauna a fost un pret foarte ridicat", s-a plans Radu Bogdan. Reamintim ca pe piata li
dar si fundatii cu lideri consacrati si activitati discrete au devenit chiriasele RA-APPS.
* Chiriile, chiar si dupa majorarea tarifelor regiei, sunt de cinci ori mai mici decat preturile pietei libere.
* Printre rasfatati: Catalin Harnagea, Dorel sandor, Razvan Theodorescu, Radu Bogdan, Liviu Tanase, Bartolomeu Finis.
RA-APPS s-a dovedit mama buna nu doar pentru VIP-uri precum Mihaela Geoana, Calin si Ioana Popescu Tariceanu, Cristian Iordanescu sau Manuela
Mitrea, carora le-a acordat spatii ultracentrale pentru fundatiile pe care le prezideaza – executiv sau onorific – pentru cabinete de avocatura sau notariate. si alte fundatii, cu activitati discrete sau obscure, cu lideri consacrati sau anonimi, beneficiaza de spatii al caror pret, si dupa majorarea tarifelor regiei, sunt de 5 ori mai mici decat preturile pietei libere. De fundatiile "Turism european in Romania" si "Mana in mana" n-au auzit nici macar portarii imobilelor. Despre Fundatia pentru Progres am aflat din scriptele blocului cum ca ar fi condusa de
Catalin Harnagea, dar sediul era inchis. La fundatia "Grigore Alexandrescu", la "Loja Demnitatii Nationale" si la Fundatia pentru Arte, numele presedintelui este secret de stat. La Asociatia "Centrul de Studii Strategice si Analiza Comparativa", Dorel sandor ne-a trimis la plimbare, n-are timp
pentru jurnalisti decat "peste cateva zile". Fundatia "Nine O’Clock" pare a fi o locuinta, dar directorul Radu Bogdan sustine contrariul. Singurul care a dovedit transparenta este fostul director de la "Atac", Liviu Tanase. Superba casa repartizata in scripte celor care urmau sa faca la Vlasia un parc Dracula, in frunte cu Bartolomeu Finis, e inchisa, dar are, spun vecinii, "proprietari misteriosi".
"Nu stiu nimic despre vecinul"
Fundatia "Turism european in Romania" a primit 147 de metri patrati in "buricul targului", pe strada Mihai Eminescu. Informatiile despre institutia cu pricina sunt aproape inexistente, putandu-se afla doar ca "promoveaza prin actiuni locale si peste hotare turismul in Romania". Mai trebuie remarcat ca adresa indicata ca pagina de Internet are legatura cu orice altceva numai cu promovarea turismului pe plaiuri mioritice nu, iar pe site-ul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, la rubrica "Organizatii Nonguvernamentale din Turism", chiriasa RA-AAPS apare ca avand sediul intr-un apartament din sectorul 6. Chiria perceputa lunar pentru apartamentul din str. Eminescu era, in februarie 2005, de doar 100 dolari. Abia ulterior, Consiliul de Administratie al RA-APPS a scumpit tarifele spatiilor inchiriate asociatiilor si fundatiilor: 4 euro/mp/luna pentru spatiile folosite in exclusivitate si 2 euro/mp/luna pentru suprafetele de folosinta comuna. si asa, chiria in zona Eminescu pentru muritorii de rand care ar dori sa inchirieze un spatiu este de cinci ori mai mare, adica 20 euro/ mp/luna. La adresa indicata, nici urma de vreo fundatie. Am aflat de la un vecin ca s-a mutat de curand o persoana care nu este trecuta nici in evidenta locatarilor de la poarta imobilului. "Aici nu e ca la bloc. Nu vorbim intre noi. Aici stau parlamentari, diplomati. Nu stiu nimic despre respectivul", ne-a spus discreta vecina.
Progresul lui Harnagea
Contra aceleiasi sume (100 de dolari, pana in februarie 2005, majorata ulterior la 4 euro/mp/luna) o alta organizatie "cunoscuta" a devenit beneficiara unui apartament administrat de RA-APPS. Este vorba de Fundatia pentru Progres. Ea a primit, tot in strada Mihai Eminescu, un apartament de 173 metri patrati. Nici o informatie despre conducerea fundatiei si obiectul de activitate. Am descoperit totusi ca de respectivul apartament este responsabil fostul director al Serviciului
de Informatii Externe (SIE), Catalin Harnagea. Nu a fost de gasit la sediul propriei fundatii, care promoveaza progresul. Alte informatii legate de respectiva organizatie apar in cartea de telefon, unde in dreptul numelui fundatiei sunt trecute o adresa din Bd. Aviatorilor si doua numere de telefon, dintre care unul coincide cu numarul de fax pe care l-a avut Actiunea Populara a fostului presedinte Emil Constantinescu.
"Cel mai bine este sa va sune sefu’"
Alt apartament in strada Mihai Eminescu, alta organizatie, aceeasi situatie. Este vorba de Fundatia "Grigore Alexandrescu", beneficiara a 148 metri patrati. Despre aceasta, n-am reusit sa aflam decat ca ar avea-o, printre membrii fondatori, si pe cantareata Anda Adam. Nici urma de firma sau banner publicitar. Merita subliniat
insa ca, pana la scumpirea din 2005, chiria platita lunar pe acest spatiu era de doar 71 dolari, adica aproximativ 2 milioane lei vechi! La sediul Fundatiei "Grigore Alexandrescu", ne-a raspuns, in prima faza la telefon, o domnisoara. Cand a auzit ce ne intereseaza, a inceput sa sovaie. "Stati un pic, sa vi-l dau pe sefu’..." Am auzit, in fundal, discutia purtata de interlocutoare: "Mihai, poti sa vii?" Dupa care i-a povestit cine suna si in ce problema. Tocmai cand ne asteptam sa-l auzim la celalalt capat pe "sefu’", ne-a raspuns tot domnisoara: "Imi pare rau, este ocupat. Lasati dvs. un numar de telefon si va cauta el. Eu sunt de doar trei zile aici si nu stiu nimic...", ne-a mai spus, pe nerasuflate, fata. Am insistat. "Puteti sa ne spuneti macar cum se numeste seful dvs.?" A urmat o pauza lunga. "Cel mai bine este sa va sune el", a recitat partitura constiincioasa domnisoara. sefu’ nu s-a "eliberat" nici in urmatoarele trei zile.
Dorind, totusi, un punct de vedere, ne-am deplasat la sediul institutiei in speranta ca ne va deschide cineva. Nici vorba. Un caine a inceput sa latre din interiorul imensului apartament. O persoana s-a apropiat incet de vizor, a "scanat" holul si s-a indepartat, tiptil, de usa. Aceasta este activitatea, constatata de noi, a fundatiei Grigore Alexandrescu.
Demnitate in pantaloni scurti
La fel de "cunoscute" sunt si alte fundatii si asociatii care au reusit sa convinga RA-APPS ca merita spatii in centrul Capitalei pe sume de nimic. De exemplu, Fundatia "Loja Demnitatii Romanesti" a primit un apartament de trei camere, cu suprafata de 142 metri patrati, in str. Mihai Eminescu nr. 124. Suma perceputa drept chirie? In februarie 2005 era de 120 dolari. In ciuda numelui pompos, am descoperit cu greu adresa. Nici macar in registrul de imobil de la poarta nu figureaza. Ne-a "salvat" factorul postal, care ne-a indicat un numar de apartament. Am sunat si, spre surprinderea noastra, ne-a deschis o batranica. I-am spus pasul si a disparut imediat. Ne-a deschis apoi o alta persoana, o doamna care ne-a masurat din priviri si ne-a invitat sa asteptam. Intr-un final a aparut un individ imbracat in pantaloni scurti si tricou, cu ochii carpiti de somn. Ne-am exprimat doleantele si intentia de a discuta cu presedintele fundatiei. S-a intors in locuinta si, dupa cinci minute, s-a intors cu un biletel cu un numar de telefon si un nume, dupa care a disparut, furios de deranj. Am incercat ulterior sa-l contactam pe secretarul general al fundatiei, domnul Eugen Zdarna. si-a inchis telefonul.
Intermediarul unei sponsorizari a Loteriei catre o firma a familiei Voiculescu
In acelasi imobil cu "Loja Demnitatii Romanesti" si-a gasit un spatiu generos (143 metri patrati) si Asociatia "Generatia Mileniul III". Informatiile despre aceasta sunt putine la numar. Singurul lucru notabil din ultima vreme ar fi obtinerea unei sponsorizari de la Loteria Romana, de 15.000 euro, pe care i-a virat apoi unei firme apartinand familiei Voiculescu, in vederea lansarii, in octombrie anul trecut, a catalogului "Marci romanesti de succes". La adresa indicata am dat peste asociatia lui Liviu Tanase, fost director al cotidianului "Atac". Calculatoare, birouri, cativa angajati. Era binevoitor, dar si suspicios in legatura cu ancheta noastra. "Am avut probleme cu site-ul asociatiei. Nu a mers saptamana trecuta, de asta nu am fost de gasit. Promovam copiii defavorizati, fara posibilitati", ne-a declarat Tanase. Acesta a recunoscut ca, desi are "cinci sau sase angajati", nici un copil nu este inclus momentan in program. De patru ani, asociatia ocupa respectivul spatiu al RA-APPS si a platit chiria pe ultima luna 19 milioane lei vechi. De remarcat ca este singura fundatie verificata de noi care are montata la poarta o placa cu numele si adresa.
Sandor, suparat ca n-avem clopotei
Doua etaje mai sus de "Generatia Mileniului III", si-a gasit spatiu cu ajutorul RA-APPS o alta asociatie: Asociatia "Centrul de Studii Strategice si Analiza Comparativa". In imobilul din str. Mihai Eminescu, asociatia a primit patru camere, insumand 145 metri patrati, in conditiile in care figureaza la Ministerul Finantelor ca avand sediul in str. Sagetii nr. 9. Potrivit MFP, la nivelul anului 2005, asociatia avea doi angajati si desfasura activitati fara scop patrimonial si activitati de consultanta pentru afaceri si management. La adresa am dat peste o angajata care nu ne-a putut oferi prea multe amanunte despre activitatea fundatiei. Atmosfera de lucru in birou
, multe insemnari, dosare, calculatoare. Cand sa plecam, a aparut Dorel sandor, presedintele fundatiei. Despre sandor se stie ca, din 2005, se ocupa de imaginea PNL si a premierului Calin Popescu Tariceanu. Analistul s-a declarat nemultumit ca nu ne-am anuntat prezenta, chiar daca fundatia nu este de gasit nici macar la un numar de telefon fix. Ne-a rugat sa revenim peste cateva zile, deoarece nu are zece minute libere pentru a sta de vorba cu noi.
Arta la secret
Semne de intrebare ridica si inchirierea unui apartament cu cinci camere in str. Polona nr. 1-5, de 181 metri patrati, in favoarea Fundatiei "Pentru arte". Inregistrata in evidenta Ministerului Finantelor in data de 22 decembrie 2004, organizatia nu si-a depus de atunci nici macar o declaratie privind obligatiile de plata, caz in care se pune problema desfasurarii sau nu a vreunei activitati. Am ajuns la adresa, aproape orbecaind la o intrare fara numar. Ne-a deschis o doamna care, la randul ei, a chemat pe altcineva. Intre timp, am aruncat o privire prin usa intredeschisa. Nici urma de obiecte de arta. Un imens apartament gol si cateva cosuri de gunoi. "Nu va pot da nici un fel de declaratii. Presedintele fundatiei este plecat din tara. Pana nu se intoarce, nu va pot spune nimic", ne-a declarat doamna consilier juridic care promoveaza arta. Secret este si numele directorului fundatiei. Ne-a lasat un numar de telefon pentru a suna mai tarziu. Nu era al directorului, ci al ei. In logica consilierului juridic al Fundatiei "Pentru arte", orice informatie ar trebui obtinuta prin intermediari.
"Stau aici!"
In aceeasi zona "cu staif" a Bucurestiului, RA-APPS a considerat potrivit sa inchirieze un alt apartament cu cinci camere, de 181 metri patrati. Beneficiarul? Fundatia "Nine O’Clock". Chiria platita? Simbolica la nivelul anului 2005. La adresa respectiva, nici un indiciu despre fundatie. Cu greu am nimerit apartamentul din care ne-a raspuns o femeie in varsta. Nu prea stia ce sa ne spuna. "Stau aici. Am grija si eu pe aici...", s-a scuzat femeia, care ne-a indrumat pentru mai multe informatii catre Radu Bogdan, presedintele fundatiei. Anterior am sunat la vecini pentru a afla mai multe detalii despre activitatea fundatiei. "Nici nu am stiut ca este un sediu de fundatie. Locuieste o familie aici", ne-a declarat un vecin. Apartamentul era amenajat pentru locuinta, nicidecum nu semana a sediu de firma.
Informatiile noastre au fost infirmate de presedintele organizatiei, Radu Bogdan, directorul publicatiei cu acelasi nume. "Acolo este sediul fundatiei. Nu locuiesc la adresa respectiva deoarece eu am alta locuinta. Ati vorbit cu ingrijitoarea", ne-a asigurat Radu Bogdan. Despre chiria modica de pana in 2005, nici vorba. "Cum 20 de dolari pe luna? Asta este chiria pentru locul de parcare! Pe luna trecuta am platit 23 milioane de lei. Intotdeauna a fost un pret foarte ridicat", s-a plans Radu Bogdan. Reamintim ca pe piata li
Justiţia, lăsată de izbelişte sub avalanşa dosarelor
Proiectul Raportului privind starea justiţiei pe 2006 arată neputinţa sistemului judiciar, în special din cauza numărului scăzut de magistraţi, proporţional cu volumul tot mai mare al cauzelor civile sau penale
Corectitudinea actului de justiţie este din ce în ce mai alterată de numărul mare de dosare, raportat la numărul judecătorilor şi al procurorilor care au lucrat efectiv la ele.
Au existat şi situaţii extreme, în care un judecător a avut de dat sentinţe în peste 2.400 de cauze, iar un procuror a avut aproximativ 5.000 de lucrări, se arată în Raportul privind starea justiţiei în 2006, întocmit de CSM. Acest raport trebuie finalizat până la sfârşitul lunii martie, şi de el depinde dacă Uniunea Europeană va activa clauza de salvgardare în privinţa justiţiei române.
Lipsa de profesionalism, cauza sentinţelor diferite
Lipsa de profesionalism şi interpretarea diferită sau chiar greşită a legii sunt principalele cauze pentru care sentinţele instanţelor inferioare au fost altele decât cele de la apel sau recurs. Interpretarea diferită a dispoziţiilor legale a dus la modificarea hotărârilor în proporţie de 15,93% la nivelul curţilor de apel, respectiv 14,52% - la nivelul tribunalelor. Nu mai puţin de 13,20% din restituirea cauzelor de la instanţele de judecată sau care au condus la achitarea definitivă a inculpaţilor trimişi în judecată s-au datorat greşitei interpretări a legii de către procuror. Raportul CSM aminteşte şi alte erori datorate modificărilor legislative intervenite în 8,30% din cazuri, precum şi aprecierea diferită a gradului de pericol social - 21,20%. Totodată, în 17,4% din cazuri s-a dovedit o greşită interpretare a legii de către procuror. Alte probleme s-au ivit la achitările şi restituirile datorate instrumentării defectuoase a dosarului - 18,5%, dar şi din cauza aprecierii diferite a probelor de către procuror şi judecător – în 15,50% din situaţii.
Legislaţia stufoasă - ţapul ispăşitor
Magistraţii reclamă legislaţia stufoasă şi incoerentă, necorelarea dispoziţiilor legislative, cât şi lipsa de reacţie a factorilor decizionali, cu privire la degrevarea sistemului
judiciar. O altă supărare a judecătorilor şi procurorilor este numărul mare de dosare raportat la numărul mic al magistraţilor. Procurorii se plâng şi de lipsa eficienţei procedurilor cu străinătatea, cum ar fi comisiile rogatorii.
În raportul CSM, judecătorilor li se reproşează lipsa de experienţă în a controla conduita procesuală a părţilor, studiul insuficient al şedinţei de judecată, acordarea de termene nejustificate la cererile părţilor ori a apărătorilor acestora. Totodată, ei mai sunt acuzaţi că încuviinţează probe cu martori fără a se consemna numele şi domiciliul acestora, nu respectă dispoziţiile privind taxele de timbru sau nu desemnează avocatul din oficiu pentru toţi inculpaţii în situaţiile în care asistenţa juridică este obligatorie.
Sute de dosare la CEDO
În 2006, România a fost al doilea stat, după Rusia, ca număr de dosare aflate pe rolul CEDO, însumând 11,8% din numărul total al cauzelor înregistrate. Comparativ cu anii anteriori, situaţia prezentă poate fi sintetizată în cifre astfel: 53 de cauze au fost comunicate Guvernului României în 2003, 70 de cauze - în 2004, 137 - în 2005 şi 288 cauze – în 2006. Din totalul cauzelor privind România, CEDO a soluţionat anul trecut 67 dintre ele. În 61 de cauze România a pierdut, patru cauze au fost respinse, iar două au fost soluţionate amiabil.
Opt procese pierdute de România au fost din cauza încălcării dreptului de acces efectiv la un tribunal. Aceste cauze se referă în principal la impedimentele care au determinat întârzieri nejustificate în executarea unor hotărâri judecătoreşti, procedurile greoaie pentru executarea acestora, lipsa de eficienţă atât a instanţelor, cât şi a altor organe ale statului, lipsa de coordonare şi colaborare eficientă între instanţele judecătoreşti şi alte organe ale statului. Şapte cauze pierdute la Strasbourg s-au datorat şi desfiinţării prin căi extraordinare de atac a unor hotărâri definitive şi irevocabile. Potrivit CSM, motivele care au determinat condamnarea României în aceste cauze sunt legate de incoerenţa legislativă şi aplicarea defectuoasă a legislaţiei existente în materia restituirii imobilelor naţionalizate, întârziindu-se ori împiedicându-se nejustificat restituirea acestora, sau acordarea de despăgubiri. Consiliul mai reclamă şi volumul mare de muncă al judecătorilor şi procurorilor.
Durata excesivă a proceselor a dus la pierderea altor şase cauze la CEDO. Două dosare pierdute au fost din cauza aplicării unor tratamente
inumane şi degradante de către reprezentanţi ai unor instituţii publice şi absenţa unei anchete eficiente.
Peste 20 de procese privind proprietatea, pierdute
Cele mai multe procese au fost pierdute la CEDO, întrucât foştii proprietari deposedaţi abuziv nu au putut obţine restituirea în natură a imobilelor naţionalizate care au fost vândute chiriaşilor, fără vreo formă de despăgubire către proprietari. Nu mai puţin de 21 de procese de acest gen au primit câştig de cauză la CEDO.
Curtea a considerat că Fondul Proprietatea nu funcţionează în prezent într-un mod ce ar putea conduce la acordarea efectivă a unor despăgubiri reclamanţilor.
231 de reclamaţii împotriva magistraţilor
În anul 2006, au fost înregistrate la Comisiile de disciplină 110 sesizări privind activitatea judecătorilor şi 121 - referitoare la conduita procurorilor. Dintre acestea, în 95 şi, respectiv,
98 de cazuri, s-a dispus clasarea de către Comisia de disciplină pentru judecători şi, respectiv, Comisia de disciplină pentru procurori. Majoritatea acţiunilor disciplinare au fost soluţionate cu avertisment sau se află încă pe rolul Comisiilor de disciplină. În multe cazuri, CSM nu a putut lua atitudine sub pretextul că este vorba despre viaţa privată a magistraţilor.
Peste 2.000.000 de dosare pe rolul instanţelor de judecată
În 2006, cele 178 de judecătorii, 41 de tribunale şi patru tribunale specializate – Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, Tribunalul Comercial Cluj, Tribunalul Comercial Argeş şi Tribunalul Comercial Târgu Mureş – şi cele 15 curţi de apel au înregistrat un volum total de activitate de 2.089.347 de dosare, cu 181.300 de cauze (10%) mai mult decât în anul precedent. Aici nu este menţionată şi activitatea instanţelor militare şi cea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Spre exemplu, la nivelul celor 178 de judecătorii, s-a înregistrat, în cursul anului trecut, un volum total de 1.346.829 de cauze, crescând faţă de anul 2005 cu 28%. În perioada de referinţă s-a înregistrat o încărcătură efectivă de 722 de cauze pe judecător. Nici la Parchete situaţia nu este mai roz. Cele 235 de Parchete din ţară - exceptând Parchetul General şi Parchetele Militare - au înregistrat un volum total de activitate de 1.949.992 de lucrări, potrivit datelor din raportul CSM. Numărul cauzelor soluţionate în anul 2006 a fost de 1.385.594, la care se adaugă 124.535 de dosare declinate, conexate sau suspendate. Faţă de cele 1.180.718 soluţionate în 2005, creşterea este de 14,8%. Recordurile în materie de dosare au fost înregistratre la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei, unde un procuror a avut de analizat în medie 4.931 de dosare.
Corectitudinea actului de justiţie este din ce în ce mai alterată de numărul mare de dosare, raportat la numărul judecătorilor şi al procurorilor care au lucrat efectiv la ele.
Au existat şi situaţii extreme, în care un judecător a avut de dat sentinţe în peste 2.400 de cauze, iar un procuror a avut aproximativ 5.000 de lucrări, se arată în Raportul privind starea justiţiei în 2006, întocmit de CSM. Acest raport trebuie finalizat până la sfârşitul lunii martie, şi de el depinde dacă Uniunea Europeană va activa clauza de salvgardare în privinţa justiţiei române.
Lipsa de profesionalism, cauza sentinţelor diferite
Lipsa de profesionalism şi interpretarea diferită sau chiar greşită a legii sunt principalele cauze pentru care sentinţele instanţelor inferioare au fost altele decât cele de la apel sau recurs. Interpretarea diferită a dispoziţiilor legale a dus la modificarea hotărârilor în proporţie de 15,93% la nivelul curţilor de apel, respectiv 14,52% - la nivelul tribunalelor. Nu mai puţin de 13,20% din restituirea cauzelor de la instanţele de judecată sau care au condus la achitarea definitivă a inculpaţilor trimişi în judecată s-au datorat greşitei interpretări a legii de către procuror. Raportul CSM aminteşte şi alte erori datorate modificărilor legislative intervenite în 8,30% din cazuri, precum şi aprecierea diferită a gradului de pericol social - 21,20%. Totodată, în 17,4% din cazuri s-a dovedit o greşită interpretare a legii de către procuror. Alte probleme s-au ivit la achitările şi restituirile datorate instrumentării defectuoase a dosarului - 18,5%, dar şi din cauza aprecierii diferite a probelor de către procuror şi judecător – în 15,50% din situaţii.
Legislaţia stufoasă - ţapul ispăşitor
Magistraţii reclamă legislaţia stufoasă şi incoerentă, necorelarea dispoziţiilor legislative, cât şi lipsa de reacţie a factorilor decizionali, cu privire la degrevarea sistemului
judiciar. O altă supărare a judecătorilor şi procurorilor este numărul mare de dosare raportat la numărul mic al magistraţilor. Procurorii se plâng şi de lipsa eficienţei procedurilor cu străinătatea, cum ar fi comisiile rogatorii.
În raportul CSM, judecătorilor li se reproşează lipsa de experienţă în a controla conduita procesuală a părţilor, studiul insuficient al şedinţei de judecată, acordarea de termene nejustificate la cererile părţilor ori a apărătorilor acestora. Totodată, ei mai sunt acuzaţi că încuviinţează probe cu martori fără a se consemna numele şi domiciliul acestora, nu respectă dispoziţiile privind taxele de timbru sau nu desemnează avocatul din oficiu pentru toţi inculpaţii în situaţiile în care asistenţa juridică este obligatorie.
Sute de dosare la CEDO
În 2006, România a fost al doilea stat, după Rusia, ca număr de dosare aflate pe rolul CEDO, însumând 11,8% din numărul total al cauzelor înregistrate. Comparativ cu anii anteriori, situaţia prezentă poate fi sintetizată în cifre astfel: 53 de cauze au fost comunicate Guvernului României în 2003, 70 de cauze - în 2004, 137 - în 2005 şi 288 cauze – în 2006. Din totalul cauzelor privind România, CEDO a soluţionat anul trecut 67 dintre ele. În 61 de cauze România a pierdut, patru cauze au fost respinse, iar două au fost soluţionate amiabil.
Opt procese pierdute de România au fost din cauza încălcării dreptului de acces efectiv la un tribunal. Aceste cauze se referă în principal la impedimentele care au determinat întârzieri nejustificate în executarea unor hotărâri judecătoreşti, procedurile greoaie pentru executarea acestora, lipsa de eficienţă atât a instanţelor, cât şi a altor organe ale statului, lipsa de coordonare şi colaborare eficientă între instanţele judecătoreşti şi alte organe ale statului. Şapte cauze pierdute la Strasbourg s-au datorat şi desfiinţării prin căi extraordinare de atac a unor hotărâri definitive şi irevocabile. Potrivit CSM, motivele care au determinat condamnarea României în aceste cauze sunt legate de incoerenţa legislativă şi aplicarea defectuoasă a legislaţiei existente în materia restituirii imobilelor naţionalizate, întârziindu-se ori împiedicându-se nejustificat restituirea acestora, sau acordarea de despăgubiri. Consiliul mai reclamă şi volumul mare de muncă al judecătorilor şi procurorilor.
Durata excesivă a proceselor a dus la pierderea altor şase cauze la CEDO. Două dosare pierdute au fost din cauza aplicării unor tratamente
inumane şi degradante de către reprezentanţi ai unor instituţii publice şi absenţa unei anchete eficiente.
Peste 20 de procese privind proprietatea, pierdute
Cele mai multe procese au fost pierdute la CEDO, întrucât foştii proprietari deposedaţi abuziv nu au putut obţine restituirea în natură a imobilelor naţionalizate care au fost vândute chiriaşilor, fără vreo formă de despăgubire către proprietari. Nu mai puţin de 21 de procese de acest gen au primit câştig de cauză la CEDO.
Curtea a considerat că Fondul Proprietatea nu funcţionează în prezent într-un mod ce ar putea conduce la acordarea efectivă a unor despăgubiri reclamanţilor.
231 de reclamaţii împotriva magistraţilor
În anul 2006, au fost înregistrate la Comisiile de disciplină 110 sesizări privind activitatea judecătorilor şi 121 - referitoare la conduita procurorilor. Dintre acestea, în 95 şi, respectiv,
98 de cazuri, s-a dispus clasarea de către Comisia de disciplină pentru judecători şi, respectiv, Comisia de disciplină pentru procurori. Majoritatea acţiunilor disciplinare au fost soluţionate cu avertisment sau se află încă pe rolul Comisiilor de disciplină. În multe cazuri, CSM nu a putut lua atitudine sub pretextul că este vorba despre viaţa privată a magistraţilor.
Peste 2.000.000 de dosare pe rolul instanţelor de judecată
În 2006, cele 178 de judecătorii, 41 de tribunale şi patru tribunale specializate – Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, Tribunalul Comercial Cluj, Tribunalul Comercial Argeş şi Tribunalul Comercial Târgu Mureş – şi cele 15 curţi de apel au înregistrat un volum total de activitate de 2.089.347 de dosare, cu 181.300 de cauze (10%) mai mult decât în anul precedent. Aici nu este menţionată şi activitatea instanţelor militare şi cea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Spre exemplu, la nivelul celor 178 de judecătorii, s-a înregistrat, în cursul anului trecut, un volum total de 1.346.829 de cauze, crescând faţă de anul 2005 cu 28%. În perioada de referinţă s-a înregistrat o încărcătură efectivă de 722 de cauze pe judecător. Nici la Parchete situaţia nu este mai roz. Cele 235 de Parchete din ţară - exceptând Parchetul General şi Parchetele Militare - au înregistrat un volum total de activitate de 1.949.992 de lucrări, potrivit datelor din raportul CSM. Numărul cauzelor soluţionate în anul 2006 a fost de 1.385.594, la care se adaugă 124.535 de dosare declinate, conexate sau suspendate. Faţă de cele 1.180.718 soluţionate în 2005, creşterea este de 14,8%. Recordurile în materie de dosare au fost înregistratre la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei, unde un procuror a avut de analizat în medie 4.931 de dosare.
Serviciile secrete fac inregistrari video in baruri, hoteluri si restaurante bucurestene
Turabo Cafe, Fashion Bar, Grand Cafe Galleron, hotelurile Ibis, Hilton, Lido, Tempo Cafe - cateva dintre locatiile unde cameramanii de la servicii au filmat si inregistrat audio mai multi politicieni si oameni de afaceri
Bulgarul Stamen Stantchev, principalul protagonist din dosarul privatizarilor din domeniul energiei
, a fost in permanenta ascultat, filat si chiar inregistrat video
de catre serviciile de informatii. Practic, ca urmare a monitorizarii acestuia, in momentul de fata exista mai multe "filmulete" in care, pe langa "actorul" bulgar, interpreteaza diverse "roluri" si alte personaje importante din scena politica si a business-ului din Romania. Concret, inregistrarile video surprind intalniri si conversatii purtate de Stamen Stantchev cu mai multe persoane: Zsolt Nagy, ministrul comunicatiilor; Liviu Luca, liderul sindicatelor din Petrom; Dorinel Mucea, adjunctul sefului Oficiilor Participatiilor Statului si Privatizare din
Industrie (OPSPI); Codrut Seres, fostul ministru al Economiei, actualmente senator PC; Vadim Benyatov, director la CFSB; Alexe Alexandru, directorul OPSPI; Gabriel Popoviciu, om de afaceri etc.
Intalnirile aveau loc, de regula, in localuri publice: Fashion Bar, cafeneaua Turabo, cafeneaua Grand Caffe Galleron, hotelul Ibis, hotelul Lido, hotelul si restaurantul Hilton, Tempo Cafe.
Potrivit inregistrarilor audio si video efectuate, relatia dintre Stamen Stantchev si ministrul Zsolt Nagy - pentru care s-a acordat saptamana trecuta avizul in vederea inceperii urmaririi penale - era extrem de stransa si de cordiala. Astfel, intr-o intalnire dintre cei doi - care a avut loc la Fashion Bar - s-a discutat, timp
de aproape o ora, pe tema acordarii unor licente pentru doua frecvente de telefonie mobila
catre reprezentanti ai unor companii straine aflati in anturajul lui Stamen Stantchev. De asemenea, o alta tema a discutiei s-a referit la modul in care Ministerul Comunicatiilor intentiona sa demareze procedurile de selectare a consultantului international in vederea restructurarii si privatizarii Companiei Nationale Posta Romana.
O alta intalnire dintre cei doi s-a desfasurat la Turabo Cafe.
De data aceasta, Stantchev si Nagy au discutat despre problemele intampinate de CFSB si firma de brokeraj Trust SA in finalizarea negocierilor contractului adjudecat de catre consortiul format din cele doua firme pentru listarea la bursa a pachetului de 46 la suta din actiunile detinute de statul roman la Romtelecom. De asemenea, cei doi au vorbit si despre proiecte ale Ministerului Comunicatiilor si ale Postei Romane, a caror finantare s-ar putea realiza prin intermediul unor firme apartinand omului de afaceri Mustafa Oral, dar finantate de CFSB.
Apoi, exista mai multe inregistrari video si cu intalnirile dintre Stamen Stantchev si fostul ministru Codrut Seres, desfasurate in mai multe locatii. Una dintre aceste intalniri a avut loc la cafeneaua Turabo - unde Seres ar fi venit cu masina de serviciu
, condusa de sofer. Cei doi au discutat despre etapele pe care un investitor german ar trebui sa le parcurga pentru a participa la licitatia pe care MEC urma sa o initieze pentru construirea Unitatilor nr. 3 si 4 ale Centralei Nucleare de la Cernavoda, precum si despre o vizita pe care respectivul investitor urma sa o efectueze in Romania, pentru a se intalni cu oficialul roman.
Bulgarul Stamen Stantchev, principalul protagonist din dosarul privatizarilor din domeniul energiei
, a fost in permanenta ascultat, filat si chiar inregistrat video
de catre serviciile de informatii. Practic, ca urmare a monitorizarii acestuia, in momentul de fata exista mai multe "filmulete" in care, pe langa "actorul" bulgar, interpreteaza diverse "roluri" si alte personaje importante din scena politica si a business-ului din Romania. Concret, inregistrarile video surprind intalniri si conversatii purtate de Stamen Stantchev cu mai multe persoane: Zsolt Nagy, ministrul comunicatiilor; Liviu Luca, liderul sindicatelor din Petrom; Dorinel Mucea, adjunctul sefului Oficiilor Participatiilor Statului si Privatizare din
Industrie (OPSPI); Codrut Seres, fostul ministru al Economiei, actualmente senator PC; Vadim Benyatov, director la CFSB; Alexe Alexandru, directorul OPSPI; Gabriel Popoviciu, om de afaceri etc.
Intalnirile aveau loc, de regula, in localuri publice: Fashion Bar, cafeneaua Turabo, cafeneaua Grand Caffe Galleron, hotelul Ibis, hotelul Lido, hotelul si restaurantul Hilton, Tempo Cafe.
Potrivit inregistrarilor audio si video efectuate, relatia dintre Stamen Stantchev si ministrul Zsolt Nagy - pentru care s-a acordat saptamana trecuta avizul in vederea inceperii urmaririi penale - era extrem de stransa si de cordiala. Astfel, intr-o intalnire dintre cei doi - care a avut loc la Fashion Bar - s-a discutat, timp
de aproape o ora, pe tema acordarii unor licente pentru doua frecvente de telefonie mobila
catre reprezentanti ai unor companii straine aflati in anturajul lui Stamen Stantchev. De asemenea, o alta tema a discutiei s-a referit la modul in care Ministerul Comunicatiilor intentiona sa demareze procedurile de selectare a consultantului international in vederea restructurarii si privatizarii Companiei Nationale Posta Romana.
O alta intalnire dintre cei doi s-a desfasurat la Turabo Cafe.
De data aceasta, Stantchev si Nagy au discutat despre problemele intampinate de CFSB si firma de brokeraj Trust SA in finalizarea negocierilor contractului adjudecat de catre consortiul format din cele doua firme pentru listarea la bursa a pachetului de 46 la suta din actiunile detinute de statul roman la Romtelecom. De asemenea, cei doi au vorbit si despre proiecte ale Ministerului Comunicatiilor si ale Postei Romane, a caror finantare s-ar putea realiza prin intermediul unor firme apartinand omului de afaceri Mustafa Oral, dar finantate de CFSB.
Apoi, exista mai multe inregistrari video si cu intalnirile dintre Stamen Stantchev si fostul ministru Codrut Seres, desfasurate in mai multe locatii. Una dintre aceste intalniri a avut loc la cafeneaua Turabo - unde Seres ar fi venit cu masina de serviciu
, condusa de sofer. Cei doi au discutat despre etapele pe care un investitor german ar trebui sa le parcurga pentru a participa la licitatia pe care MEC urma sa o initieze pentru construirea Unitatilor nr. 3 si 4 ale Centralei Nucleare de la Cernavoda, precum si despre o vizita pe care respectivul investitor urma sa o efectueze in Romania, pentru a se intalni cu oficialul roman.
Imputernicirea «mesagerului»
O expertiza grafologica ar putea demonstra daca exista un mesaj secret al lui Hayssam care l-ar putea influenta pe Basescu
Ziarul nostru prezinta astazi hårtia prin care avocatul Mordechai Tzivin sustine ca a fost imputernicit de Omar Hayssam sa il scape din arest. „Gardianul“ cere o expertiza grafologica pe aceasta hårtie pentru ca familia Omar spune ca israelianul nu a fost niciodata angajat ca aparator al sirianului. Clarificarea acestei situatii este foarte importanta pentru ca Tzivin spune ca, atunci cånd i-a semnat imputernicirea, Hayssam i-a furnizat niste informatii pe care avocatul ar fi trebuit sa i le transmita personal presedintelui Traian Basescu
Intr-un interviu acordat såmbata ziarului nostru, Mordechai Tzivin a spus ca informatiile erau stiute doar de Hayssam si Basescu, ei avånd, inainte de arestarea sirianului, discutii „intre patru ochi“. La aflarea acelui mesaj, potrivit lui Hayssam, Basescu ar fi trebuit sa ii rezolve situatia penala „in cinci minute“. Mai mult, Tzivin este convins ca, daca este destept, presedintele ar rezolva si acum dosarele penale ale lui Omar Hayssam, chiar daca acesta este, la aceasta ora, un fugar. Mai trebuie spus ca originalul documentului este la deputatul independent Nati Meir
Ziarul nostru publica astazi un document care necesita o expertiza grafologica. Daca se confirma ca pe el este semnatura deja celebrului Omar Hayssam, atunci inseamna ca multe alte informatii aparute in ultima saptamana ar trebui privite cu mai multa atentie. Povestea este foarte simpla. Un avocat din Israel, Mordechi Tzivin, sustine ca este imputernicit de Omar Hayssam sa-i rezolve problemele penale. Familia Omar, pe de alta parte, spune ca nimeni nu a semnat niciodata o imputernicire pentru acest avocat si ca nu ii recunoaste acestuia dreptul de a negocia problemele penale. Pana acum disputa nu ar avea nici o miza din punctul de vedere al publicului larg. Pe nimeni nu intereseaza cine este sau nu este avocatul lui Omar Hayssam. Disputa capata importanta, daca tinem cont de declaratiile facute de Mordechi Tzivin in ziarul nostru de sambata.
Avocatul ne-a spus ca in perioada in care Hayssam era arestat, i-a dat cateva informatii care ar fi trebuit sa ajunga la presedintele Romaniei. Tzivin spune ca aceste informatii nu puteau fi stiute decat de Omar Hayssam si Traian Basescu, ei doi (atentie!!!) avand inainte de arestarea sirianului discutii intre patru ochi. Hayssam era convins ca daca acele informatii ar fi ajuns la Basescu, presedintele ar fi rezolvat in cinci minute toate dosarele penale ale sirianului.
Adevarata bomba vine acum: acelasi avocat ne-a spus ca mesajul pe care l-a primit in cursul anului 2005 ar trebui sa aiba aceeasi putere si acum, desi fiind vorba de un fugar, nici un politician nu ar putea sa aiba curajul sa mai inchida dosarele lui Omar Hayssam. Totusi, Tzivin spune ca, daca ar fi destept, presedintele ar inchide dosarele.
In fine, trebuie spus ca imputernicirea pe care o publicam astazi ne-a fost transmisa de Nati Meir, care a primit-o de la Mordechai Tzivin. Deputatul independent cere ca Tzivin sa fie audiat de o comisie speciala parlamentara pentru ca, asa cum reiese si din interviul publicat sambata, Tzivin spune ca are informatii despre un inalt oficial din SRI care ar fi luat mita ca Omar Hayssam sa poata fugi din Romania.
In plus
, ziarul nostru cere expertiza criminalistica asupra hartiei venite din Israel.
Adela Omar: Nu cred ca sotul meu a semnat ceva cu acest avocat israelian
Sotia lui Omar Hayssam, Adela Omar, ne-a declarat, ieri, prin telefon, ca nu l-a vazut decat o singura data pe avocatul israelian Mordechai Tzivin, care, dupa cate se pare, il reprezinta juridic pe sirianul plecat din Romania. Mai mult, Adela Omar spune ca nu crede ca sotul ei sa fi semnat vreodata cu Mordechai Tzivin un contract de reprezentare a intereselor in relatia cu autoritatile sau justitia. „L-am cunoscut anul trecut pe acest avocat, cand a venit la biroul
firmei noastre, probabil la recomandarea cuiva, pentru a-si oferi serviciile
. Mi s-a parut ciudat, mai ales in momentul in care a inceput sa ne faca poze. De atunci, nu l-am mai vazut“. Adela Omar ne-a spus ca avocatul israelian a venit in momentul in care Hayssam se afla in arest. Este aproape sigura ca sotul ei nu a semnat nici o hartie cu avocatul israelian, dupa ce a plecat din Romania, mai ales ca vorbeste periodic la telefon cu Omar si acesta nu i-a dat astfel de lamuriri. „Nici macar eu nu am semnat nimic cu acest avocat“, a subliniat
Adela Omar. „Noi am cautat un avocat strain si am dat peste casa de avocatura Cohen, din SUA... Am incercat sa obtinem de la Barou o recunoastere pentru a putea intra in instantele din Romania, dar nu am putut. Am apelat la avocati straini, pentru ca noi cautam pe cineva care sa aiba curajul sa vorbeasca“, ne-a mai spus Adela Omar.
(Andi Topala)
Nati Meir: Mordechai Tzivin vrea sa faca dezvaluiri
Deputatul independent Nati Meir a sustinut, saptamana trecuta, ca avocatul israelian Mordechai Tzivin vrea sa vina in Romania, in fata unei comisii parlamentare, pentru a da lamuriri despre cazul Hayssam. Nati Meir spune ca avocatul stie si carui oficial roman i-au fost dati banii drept mita pentru sprijinirea fugii lui Omar Hayssam.
Ziarul nostru prezinta astazi hårtia prin care avocatul Mordechai Tzivin sustine ca a fost imputernicit de Omar Hayssam sa il scape din arest. „Gardianul“ cere o expertiza grafologica pe aceasta hårtie pentru ca familia Omar spune ca israelianul nu a fost niciodata angajat ca aparator al sirianului. Clarificarea acestei situatii este foarte importanta pentru ca Tzivin spune ca, atunci cånd i-a semnat imputernicirea, Hayssam i-a furnizat niste informatii pe care avocatul ar fi trebuit sa i le transmita personal presedintelui Traian Basescu
Intr-un interviu acordat såmbata ziarului nostru, Mordechai Tzivin a spus ca informatiile erau stiute doar de Hayssam si Basescu, ei avånd, inainte de arestarea sirianului, discutii „intre patru ochi“. La aflarea acelui mesaj, potrivit lui Hayssam, Basescu ar fi trebuit sa ii rezolve situatia penala „in cinci minute“. Mai mult, Tzivin este convins ca, daca este destept, presedintele ar rezolva si acum dosarele penale ale lui Omar Hayssam, chiar daca acesta este, la aceasta ora, un fugar. Mai trebuie spus ca originalul documentului este la deputatul independent Nati Meir
Ziarul nostru publica astazi un document care necesita o expertiza grafologica. Daca se confirma ca pe el este semnatura deja celebrului Omar Hayssam, atunci inseamna ca multe alte informatii aparute in ultima saptamana ar trebui privite cu mai multa atentie. Povestea este foarte simpla. Un avocat din Israel, Mordechi Tzivin, sustine ca este imputernicit de Omar Hayssam sa-i rezolve problemele penale. Familia Omar, pe de alta parte, spune ca nimeni nu a semnat niciodata o imputernicire pentru acest avocat si ca nu ii recunoaste acestuia dreptul de a negocia problemele penale. Pana acum disputa nu ar avea nici o miza din punctul de vedere al publicului larg. Pe nimeni nu intereseaza cine este sau nu este avocatul lui Omar Hayssam. Disputa capata importanta, daca tinem cont de declaratiile facute de Mordechi Tzivin in ziarul nostru de sambata.
Avocatul ne-a spus ca in perioada in care Hayssam era arestat, i-a dat cateva informatii care ar fi trebuit sa ajunga la presedintele Romaniei. Tzivin spune ca aceste informatii nu puteau fi stiute decat de Omar Hayssam si Traian Basescu, ei doi (atentie!!!) avand inainte de arestarea sirianului discutii intre patru ochi. Hayssam era convins ca daca acele informatii ar fi ajuns la Basescu, presedintele ar fi rezolvat in cinci minute toate dosarele penale ale sirianului.
Adevarata bomba vine acum: acelasi avocat ne-a spus ca mesajul pe care l-a primit in cursul anului 2005 ar trebui sa aiba aceeasi putere si acum, desi fiind vorba de un fugar, nici un politician nu ar putea sa aiba curajul sa mai inchida dosarele lui Omar Hayssam. Totusi, Tzivin spune ca, daca ar fi destept, presedintele ar inchide dosarele.
In fine, trebuie spus ca imputernicirea pe care o publicam astazi ne-a fost transmisa de Nati Meir, care a primit-o de la Mordechai Tzivin. Deputatul independent cere ca Tzivin sa fie audiat de o comisie speciala parlamentara pentru ca, asa cum reiese si din interviul publicat sambata, Tzivin spune ca are informatii despre un inalt oficial din SRI care ar fi luat mita ca Omar Hayssam sa poata fugi din Romania.
In plus
, ziarul nostru cere expertiza criminalistica asupra hartiei venite din Israel.
Adela Omar: Nu cred ca sotul meu a semnat ceva cu acest avocat israelian
Sotia lui Omar Hayssam, Adela Omar, ne-a declarat, ieri, prin telefon, ca nu l-a vazut decat o singura data pe avocatul israelian Mordechai Tzivin, care, dupa cate se pare, il reprezinta juridic pe sirianul plecat din Romania. Mai mult, Adela Omar spune ca nu crede ca sotul ei sa fi semnat vreodata cu Mordechai Tzivin un contract de reprezentare a intereselor in relatia cu autoritatile sau justitia. „L-am cunoscut anul trecut pe acest avocat, cand a venit la biroul
firmei noastre, probabil la recomandarea cuiva, pentru a-si oferi serviciile
. Mi s-a parut ciudat, mai ales in momentul in care a inceput sa ne faca poze. De atunci, nu l-am mai vazut“. Adela Omar ne-a spus ca avocatul israelian a venit in momentul in care Hayssam se afla in arest. Este aproape sigura ca sotul ei nu a semnat nici o hartie cu avocatul israelian, dupa ce a plecat din Romania, mai ales ca vorbeste periodic la telefon cu Omar si acesta nu i-a dat astfel de lamuriri. „Nici macar eu nu am semnat nimic cu acest avocat“, a subliniat
Adela Omar. „Noi am cautat un avocat strain si am dat peste casa de avocatura Cohen, din SUA... Am incercat sa obtinem de la Barou o recunoastere pentru a putea intra in instantele din Romania, dar nu am putut. Am apelat la avocati straini, pentru ca noi cautam pe cineva care sa aiba curajul sa vorbeasca“, ne-a mai spus Adela Omar.
(Andi Topala)
Nati Meir: Mordechai Tzivin vrea sa faca dezvaluiri
Deputatul independent Nati Meir a sustinut, saptamana trecuta, ca avocatul israelian Mordechai Tzivin vrea sa vina in Romania, in fata unei comisii parlamentare, pentru a da lamuriri despre cazul Hayssam. Nati Meir spune ca avocatul stie si carui oficial roman i-au fost dati banii drept mita pentru sprijinirea fugii lui Omar Hayssam.
"Papusarul" oligarhilor rusi care au afaceri in Romania
Cel mai mare evazionist mondial este omul aflat la baza ascensiunii miliardarilor moscoviti care tintesc miliarde de euro in Romania.
Evenimentul zilei” a intrat in culisele unei batalii ascunse, in care se ruleaza miliarde de euro. Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul celui mai nou stat membru al Uniunii Europene, Romania. Cei care pun totul la bataie pentru uriasele profituri sunt personaje extrem de controversate provenite din cenusa Imperiului sovietic: oligarhii rusi.
Majoritatea miliardarilor moscoviti au fost „creati” de magnatul Marc Rich, urmarit pe toate continentele de cele mai importante servicii secrete din lume si condamnat in SUA la 325 de ani de inchisoare, dar gratiat de Bill Clinton.
Astazi, „ucenicii” rusi ai lui Marc Rich sunt sprijiniti puternic de Kremlin si interfereaza cu serviciile de informatii israeliene. Banii lor pulseaza peste granita de est a Romaniei, cumparand tot ce se poate cumpara: aluminiu, petrol, energie. Investigatia transfrontaliera, realizata de EVZ in Insulele Virgine Britanice, Anglia, Olanda si Romania scoate la lumina influenta retea de „pioni” prin care oligarhii rusi actioneaza in tara noastra. Astazi, episodul unu: „Viata si opera lui Marc Rich”.
Marc Reich, alias Marc Rich
Povestea unei minti diabolice
> Marc David Reich s-a nascut in decembrie 1934, in orasul Antwerp din Belgia. Provine dintr-o familie evreiasca, din clasa mijlocie.
> Pentru a evita persecutia nazista, familia lui Marc Rich a emigrat in Statele Unite, in 1942. Tot din cauza fascismului, familia viitorului afacerist si-a schimbat numele din Reich in Rich. (n.r. - Al Treilea Reich era supranumele Germaniei naziste).
> Tanarul Marc a absolvit un liceu din Manhattan si, ulterior, a parasit cursurile Universitatii New York pentru a lucra ca trader pe piata metalelor. Compania la care Rich si-a desavarsit ucenicia a fost Philipp Brothers, specializata la vremea aceea in comertul cu lumea a treia.
> Experientele nefericite din copilaria sa, marcata de regimul hitlerist, nu l-au impiedicat mai tarziu pe Marc Rich sa aprovizioneze cu titei guvernul nazist din Africa de Sud (Apartheid), incalcand embargoul international.
> In 1983, procurorul american antimafia, Rudolph Giuliani (ales mai tarziu primar al New York-ului), l-a acuzat pe Marc Rich si pe asociatul acestuia, Pincus Green, de evaziune fiscala si de incalcarea embargoului impus Iranului de catre SUA. Sustragandu-se anchetei, Marc Rich a fugit in Elvetia, fiind dat in urmarire internationala de FBI. Pe capul lui s-a pus o recompensa de 500.000 de dolari.
> Problemele judiciare din Occident l-au determinat pe Marc Rich sa demareze afaceri cu guvernele comuniste din blocul estic, inclusiv cu URSS. A continuat si dupa caderea Cortinei de Fier, Rich fiind cel care a contribuit decisiv la aparitia miliardarilor de carton din Rusia.
Magnatii lui Rich
Destinatia: Romania
In ultimii ani, Marc Rich a fost prezent pe piata din Romania, insa mai mereu tranzactiile in care a fost implicat au fost invaluite in mister. El l-a „creat” pe Igor Ziuzin, oligarhul rus care a preluat COS Targoviste si Industria Sarmei SA
Campia Turzii. Ambele privatizari au fost facute de Guvernul Adrian Nastase. Acelasi Rich este legat ombilical de Vitali Machitski si Oleg Deripaska, cei care au preluat intreaga industrie de aluminiu din Romania in urma unor procese de privatizare controversate, unul dintre ele (ALRO Slatina) fiind investigat de procurorii anticoruptie.
Un alt personaj interesat de ALRO este Mihail Cernoi, exponent al mafiei ruse si fost partener al lui Deripaska. Potrivit informatiilor obtinute de EVZ, Cernoi se afla in spatele rafinariei Rafo Onesti - care a beneficiat de facilitati fiscale
acordate de statul roman. Si el a avut conexiuni cu Marc Rich, din vremea razboaielor „aluminiului”, care au zguduit Rusia anilor ‘90. Recent, EVZ a dezvaluit ca e sub lupa serviciilor secrete din Romania.
Un alt personaj legat de Rich este Mikhail Fridman, influentul magnat care detine Alfa Group, finantatorul celor mai importanti oligarhi rusi cu interese la noi.
Protejat de mossad
„Creierul” escrocheriilor, o viata
din scandal in scandal
S-a ridicat din tranzactii internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Numele: Marc Rich. El este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. La cea americana a renuntat, fiind urmarit 18 ani de FBI, dupa ce in 1983 a fost acuzat de evaziune fiscala si „comert cu inamicul sovietic”.
Prejudiciul adus SUA se ridica la aproape 50 de milioane de dolari. Marc Rich este renumit si pentru sfidarea simultana a embargourilor internationale. Ca sa concesioneze doua zacaminte diamantifere din Africa de Sud, Rich a vandut anii ‘80 regimului de la Pretoria petrol sovietic si iranian. Pe care l-a cumparat cu grane.
Guvernul „nazist” (Apartheid) din Africa de Sud era supus sanctiunilor ONU, iar URSS si Iranul se aflau sub embargou american. Ultima - in urma crizei ostaticilor de la Ambasada SUA din Teheran (1979).
Implicat in retele transfrontaliere de spalare de bani si contrabanda, March Rich s-a remarcat si in scandalul furnizarii de pasapoarte israeliene catre mafia rusa. Impreuna cu membrii acesteia a derulat trafic
de arme de mare amploare in Orientul Mijlociu. Complice: celebrul terorist palestinian Abu Nidal.
Rich a scapat insa de bratul lung al justitiei americane, izolandu-se in resedinta sa somptuoasa din Zurich-Elvetia, pazita non-stop de garzi israeliene inarmate pana-n dinti.
„Mega”, nume de cod
In ianuarie 2001, fostul presedinte american Bill Clinton l-a gratiat pe Rich in ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe a detonat un scandal urias in presa americana, jurnalistii descoperind ca miliardarul a finantat campania electorala a democratului Al Gore, dar si actiunile lui Clinton.
Ziarele „New York Post” si „New York Times” au dezvaluit ca printre cei care au facut presiuni pentru gratierea lui Rich s-au numarat Shabtai Shavit, fostul sef al Mossad, ex-premierul Israelului, Ehud Barak, dar si actualul prim-ministru, Ehud Olmert - atunci primar al Ierusalimului. Intr-o scrisoare, Shavit i-a confirmat lui Clinton ca Marc Rich „a oferit consultanta agentiilor de spionaj israeliene, inregistrand rezultate dincolo de asteptari”.
La randul sau, Ehud Barak a elogiat contributiile lui Rich la securitatea nationala a Israelului. Ulterior, Casa Alba a confirmat oficial ca fugitivul este considerat de Tel Aviv „un aliat de importanta critica”. Toate acestea completeaza un raport MI6 (serviciul britanic de spionaj) devenit public, in care se semnaleaza apartenenta lui Rich la Mossad.
Numele de cod „Mega”, folosit de Rich, a fost aflat de englezi in februarie 1997, prin interceptarea unei convorbiri telefonice dintre un ofiter Mossad, incartiruit la Ambasada Israelului din Washington, si superiorii sai din Tel Aviv. Mai mult, ziarele din State, preluate de „Jerusalem Post”, au vehiculat si apropierea lui Marc Rich de CIA.
FBI ancheteaza circumstantele gratierii lui Rich si donatiile acestuia catre democratii americani. Dar filmul nu se opreste aici: succesorul lui Clinton, George Bush jr., a anuntat public ca va anula decretul controversat. In scurt timp, s-a razgandit subit. Rich a donat bani mai multor organizatii israeliene (Ben-Gurion University, Israel Museum sau Jerusalem Foundation).
Magnati pe banda rulanta
Rich e activ in pietele petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii si, mai nou, cea imobiliara. Urmarirea judiciara din Occident l-a facut pe controversatul personaj sa-si intinda tentaculele peste Europa de Est inca din timpul comunismului. Spargerea URSS si regimul lui Boris Eltan au insemnat o mina de aur pentru el.
Atunci s-au organizat faimoasele privatizari din Rusia, in cadrul programului „terapiei de soc”, gandit de specialistii magnatului evreu George Soros si ai partenerului sau, Jeffrey Sachs. Acesta din urma chiar l-a consiliat economic pe Eltan. Legaturile lui Rich cu Soros&Sachs sunt de notorietate. „Terapia de soc” din anii ‘90 a provocat in Rusia superinflatie si haos economic.
In acea perioada, au aparut pe banda rulanta actualii oligarhi. Printre principalii beneficiari a fost Marc Rich, cel care a preluat pe nimic productia de aluminiu a Rusiei. Paul Klebnikov, editor al revistei „Forbes” si autor al cartii „Nasul Kremlinului”, sustine ca atunci Rich a cumparat aluminiu rusesc la preturi incredibil de mici.
Cu bani jos. Apoi l-a vandut pe pietele occidentale, provocand scaderea cotatiilor internationale cu 30a si amenintand cu falimentul producatorii vestici. Exporturile au fost atat de mari incat s-a ajuns la criza pe piata ruseasca, nemaiexistand aluminiu nici pentru conservele de peste.
In acea perioada, Marc Rich a introdus in Rusia mecanismul livrarilor de materie prima in sistem
„toolling” (contract cu plata minima garantata). Acesta presupune ca producatorul are incasari minime garantate, indiferent daca livreaza unui client marfa sau nu. Producatorii cu care lucra intermediarul Rich erau Rusal si KraZ. Adica „elevii” sai, oligarhii Oleg Deripaska si Mihai Cernoi.
Cartierul general din Elvetia
Fortareata de la Zug
Cartea lui Klebnikov dezvaluie ca Rich a fost asociat cu figuri inalte din partidul comunist si din KGB. Facea afaceri si cu directorii companiilor de stat care-i vindeau marfa la 5%-10% din pretul pietelor internationale. Cei care-l ajutau pe Rich primeau comisioane in conturi din Elvetia, tara identificata de agentiile internationale de informatii ca fiind un centru important de spalare a fondurilor rusesti.
Investigatiile lui Klebnikov au scos la iveala ca Rich a fost cel care i-a invatat pe oligarhii rusi sa ocoleasca legile prin suveici internationale de companii off-shore si conturi anonime elvetiene. Majoritatea firmelor anonime ale „elitei de carton” rusesti au fost infiintate in cantonul elvetian Zug.
Acesta este locul de unde, ca un paianjen, Rich si acolitii sai isi conduc operatiunile mondiale. Tot in Zug sunt inregistrate si companiile paravan prin care oligarhii rusi au preluat o felie din economia Romaniei. La un moment dat, potrivit unui articol din „Wall Street Journal”, publicat in 1993, companiile lui Rich au fost anchetate pentru frauda in Rusia.
Prevazator, miliardarul a iesit cu numele din principalele firme ale sale, fiind inlocuit de apropiati, printre care si oligarhii moscoviti. Cea mai importanta companie a lui Rich este casa de comert Marc Rich&·Co AG (Zug) care a bulversat piata aluminiului din Rusia. Ulterior, firma si-a schimbat numele in Glencore International AG.
Maestrul combinatiilor internationale a capusat cat a putut statul roman.El s-a inteles atat cu comunistii, cat si cu cei care au preluat puterea dupa 1989
Zurich, perioada Razboiului Rece. Ministrul comertului exterior din Romania comunista, Stefan Andrei, se intalneste in aeroport cu un om de afaceri care, cu cativa ani inainte, incalcase embargoul impus de americani Uniunii Sovietice.
Invazia din Afganistan ii facuse pe americani sa blocheze exportul de grau catre URSS, dar Rich incalcase consemnul si livrase marfa „dusmanului”. Asa ca a fugit din America.
Intermediarul bogat al lui Ceausescu
La o cafea, Andrei si omul suspectat de legaturi cu spionajul sovietic au perfectat detaliile unor tranzactii profitabile. In acel moment, Marc Rich era unul dintre intermediarii favoriti ai regimului Ceausescu.
Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich raspundea prompt comenzilor. „Faceam afaceri cu el si in domeniul cuprului si in domeniul sroturilor de soia si al aluminiului. Si Petrolimportexport (n.r. - atunci, firma de stat) aducea petrol prin intermediul lui Rich”.
Andrei continua: „Avea viziune planetara si lucra cu o armata de specialisti. Am inteles ca si Petre Roman a lucrat dupa aia cu Rich”.
La esaloanele inferioare ale puterii, afaceristul a utilizat oameni din comertul exterior. Potrivit unor surse apropiate puterii, imediat dupa 1989, el a fost reprezentat in Romania de Florian Stoica, fost director in Ministerul Comertului Exterior si ex-ambasador in Sudan.
Embargoul din Iugoslavia
Complice cu regimul Iliescu
> Potrivit Departamentului american al Agriculturii, Rich a intermediat exporturi de grane din SUA in Romania, la finele anilor ‘80, in cadrul unui program subventionat de statul american. Companiile lui au primit 95 de milioane de dolari ca sa cumpere cereale destinate pietelor din China, URSS, Arabia Saudita si Romania. Dupa investigatia americanilor, Rich nu a mai primit contracte de stat.
> Rich a intermediat si vanzarile de petrol ale regimului Ceausescu, noteaza publicatia „International Trade Finance”, in mai 1989.
> Intr-un document al Departamentului american al Trezoreriei se arata ca Rich a incalcat embargoul impus Iugoslaviei la inceputul anilor '90, livrand regimului Milosevici cupru si petrol. Conform publicatiei specializate „Oil Daily”, in afacere a fost implicata si Romania, unde Marc Rich a procesat petrolul destinat Iugoslaviei.
Interventie la Roman
Operatiunea „Antisemitismul”
Evreu de origine, Marc Rich ar fi avut rolul sau in condamnarea antisemitismului in Romania, printr-o interventie la ex-premierul Petre Roman, sustine liderul Ligii Anti-Defaimare, Abraham H. Foxman. Intr-un articol din „New York Times” (24 martie 2001), el povesteste ca i-a cerut lui Rich ajutorul dupa 22 decembrie 1989, cand in Romania a observat o „recrudescenta a antisemitismului”.
„Foxman a spus ca a apelat la Rich pentru ajutor si in curand l-a intalnit pe noul premier Petre Roman, care, rapid, a luat pozitie fata de atitudinile antisemite”, scrie „NY Times”. Foxman a recunoscut ca organizatia sa a fost finantata de fundatiile lui Marc Rich, conduse de Avner Azulay, unul dintre „locotenentii” magnatului. Acesta a facut parte din conducerea Mossad. Petre Roman spune insa ca a condamnat antisemitismul din proprie initiativa.
Azi
Afaceri marca „Rich”
> GLENCORE ROMANIA. Interesele lui Marc Rich sunt prezente in Romania prin firma Glencore Romania. Aceasta este controlata de australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decat vicepresedintele companiei-mama Glencore International AG din Zug. De altfel, Kamlin conduce in Elvetia mai multe dintre ramificatiile corporatiei lui Rich. Glencore Romania detine la noi societatile Rombarge Transport si Barter Port Operator. Prima, profilata pe transporturi, este implicata in operatiunile de comert ale Glencore desfasurate in zona. A doua, un trader de deseuri metalice neferoase si cereale, este operator portuar, exploatand o dana la Agigea.
> PROCES CASTIGAT. In anii ‘90, Glencore Proteine Romania SRL, o subsidiara a casei de comert din Elvetia, a „usurat” statul roman de zece milioane de dolari. Suma a fost castigata de Glencore intr-un proces comercial, intentat Departamentului de Comert Exterior (DCE). In 1996, DCE a respins eliberarea licentei de export solicitata de Glencore. Societatea cumparase deja 100.000 tone de grau pentru export de la Agentia Nationala a Produselor Agricole. Insa, fiind in imposibilitate de a exporta, s-a trezit ca marfa ii ramane pe cap. Mai mult, beneficiarii externi ai contractului i-au actionat in judecata, cerandu-le daune. In consecinta, Glencore a dat statul roman in judecata, care a pierdut odata cu procesul.
> SCANDALUL ALRO. In 1997, reprezentantii Glencore International AG au exprimat public intentia de a imprumuta asociatia salariatilor pentru achizitionarea a 80%-90% din actiunile fabricii de aluminiu. Compania dorea sa i se garanteze aprovizionarea cu aluminiu. Ulterior, la privatizarea ALRO in favoarea grupului Marco International detinut de oligarhul Vitali Machitski, Glencore a protestat fata de faptul ca privatizarea s-a facut prin majorare de capital. Cel care conducea Marco, Alan Kestenbaum, fondase firma in 1983, impreuna cu... Marc Rich. Autoritatile romane fusesera avertizate de firma americana AIG, si ea interesata de ALRO, ca in spatele Marco se afla Rich. Privatizarea ALRO e investigata de procurorii DNA.
> PETROL CONTRA HRANA. Companiile Marc Rich Group Ltd si Glencore au fost mentionate, in anul 2005, in raportul „Petrol contra hrana” al Comisiei „Volcker”, printre companiile care au mituit regimul Saddam Hussein pentru a primi titei. Glencore a luat si un milion de barili de la Rompetrol, care, la randul sau, il obtinuse tot de la irakieni. Un raport CIA recent a confirmat ca Glencore a mituit regimul Saddam Hussein in cadrul programului irakian „Petrol contra hrana”. Cele doua companii sunt anchetate de justitia din Elvetia.
> „SPIONAJ SI TRADARE”. Timp de multi ani, reprezentantul Glencore in regiunea balcanica a fost bulgarul Stamen Stantchev, dupa cum a declarat el insusi intr-un interviu acordat revistei „Capital”. Acuzat de spionaj in Romania, in dosarul privatizarilor din energie, Stantchev a fost ofiter special in armata bulgara.
> FURNIZOR AL RAFINARIILOR. Glencore este unul dintre principalii furnizori de titei catre RAFO Onesti si Petrom si a primit contracte de stat si la Termoelectrica - pentru pacura. In ultimii ani, reprezentantii Glencore in Romania au mai fost Alexandru Bittner - numit de presedintele Basescu „seful Mafiei de Baneasa” si Yoav Stern, sotul vedetei TV Oana Cuzino.
Tinta strategica
Tunurile de la Petromidia
La doar cateva luni dupa executia Ceausestilor, Marc Rich a fost „preluat” de noile autoritati de la Bucuresti, cu care a intrat intr-o noua era a afacerilor profitabile. El a facut cu primul guvern postrevolutionar, o intelegere ce i-a adus profituri greu de estimat.
In decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman aproba o hotarare privind „cooperarea cu firma Marc Rich·Co pentru modernizarea unor instalatii din cadrul societatii comerciale Petromidia SA”. Detaliile contractului au fost secretizate. Intr-o declaratie acordata EVZ, fostul premier le desecretizeaza: „Rich a investit 50 de milioane de dolari la Petromidia, primind la schimb produse petroliere. Rafinaria nu avea partea de rafinare pusa la punct, cea care sa aduca plusvaloare”.
Potrivit liderului sindical de la Petromidia, Petre Petrea Tancau, firma lui Rich, a inlocuit utilajele si a adus si specialisti pentru aceasta operatiune. Tancau este lider al Sindicatului Liber „Petrochimistul” din 1990 si a asistat la toate aceste schimbari.
In birou
la Roman
In vremurile tulburi de atunci, intelegerea dintre controversatul magnat urmarit de FBI si guvernul roman s-a facut fara licitatie. „A fost o oferta facuta de Marc Rich, la mine in birou, in aprilie 1990, pentru ca Petromidia sa atinga un nivel superior de rafinare. El avea afaceri inainte de 1990 si cunostea rafinaria Petromidia”, spune Petre Roman.
Fostul premier mai povesteste ca in tratative au mai fost implicati ministrul petrolului, Gheorghe Caranfil, si ministrul finantelor, Ion Patan. In momentul negocierilor, adjunctul lui Patan la Finante era Theodor Stolojan. La adoptarea hotararii de guvern (8 decembrie 1990), privind contractul dintre Rich si executiv pentru Petromidia, Stolojan era deja ministru plin.
In lucrari a fost implicat si un om de afaceri roman, Gheorghe Alexandru Hetel, care a primit subcontractari. Fost director in Petromidia inainte de 1989, el i-a fost recomandat lui Rich de angajatii rafinariei, iar pe o parte dintre acestia i-a preluat la firma sa, HGA Servimpex, afirma liderul sindical. Potrivit site-ului companiei, Hetel a primit contracte la Petromidia de la consortiul format de Marc Rich·Co si grupul petrolier francez Total.
Astazi, Hetel, om de afaceri care l-a insotit pe presedintele Ion Iliescu intr-o vizita in Orientul Mijlociu, detine mai multe companii in constructii, petrol si energie. Printre asociatii sai se numara fratele unui parlamentar PNL, Adrian Calimente.
Prada
„A luat 40-50 la suta din ce se prelucra”
Liderul sindical Tancau, un veteran al rafinariei, spune insa ca, dupa retehnologizare, Rich a devenit furnizor de titei pentru rafinarie, preluand produsele petroliere. „Pana in 1997, Rich a luat 40-50 la suta din ce se prelucra la Petromidia, iar restul, compania petroliera de stat. In perioada 1994-1996, el a facut aceste operatiuni prin Glencore (n.r. - noul nume al companiei Marc Rich·Co)”, adauga Tancau. Afacerile lui Rich la Petromidia sunt greu de estimat, „zeci, sute de milioane de dolari”, adauga el.
CONSORTIU
Alianta cu Felix si cu omul Securitatii
Rich a incercat sa obtina rafinaria Petromidia, plasata strategic: aproape de spatiul ex-sovietic, dar si de Orientul Mijlociu, zone foarte bogate in titei.
Liderul sindical Tancau: „Era prin 1993 cand s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei. A fost o afacere serioasa, Rich a vrut sa cumpere. Nu s-a ajuns fiindca n-au vrut sa vanda. S-a opus, din cate stiu eu, un secretar de stat pe domeniul petrochimic”. Petre Roman completeaza: „Rich nu a reusit sa cumpere fiindca guvernul Vacaroiu nu era atasat de ideea de privatizare in sine”.
Contra privatizarii au fost si sindicalistii lui Tancau, care se temeau ca isi vor pierde, multi dintre ei, locurile de munca. De la momentul acesta s-au acumulat pierderi imense, pana la privatizare, adauga fostul premier Roman. In iunie 1997, „gaura neagra” Petromidia avea datorii de 300 de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn.
650 de milioane de dolari
In acelasi an, compania controlata din umbra de Rich, Glencore AG, face un parteneriat strategic in Romania. Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu (fost om de incredere al comertului exterior comunist) si Stefan Margineanu (fost ofiter DIE - conform mai multor surse), patron in industria metalelor.
La sediul companiei lui Voiculescu, „locotenentul” lui Rich, Willy R. Strothotte, anunta perfectarea consortiului Glencore-Grivco-Metanef (firma lui Margineanu). Trioul punea la bataie 650 de milioane de dolari pentru privatizari in Romania in petrol si metalurgie feroasa si neferoasa. Oficiosul PDSR „Dimineata” din 28 august 1997 consemna sec: „Nu a fost dezvaluit nici numele consortiului si nici aportul de capital, in procente, al celor trei societati”.
Voiculescu si paravanul lui Rich s-au inscris in cursa pentru Petromidia, rafinaria ravnita de magnat inca dupa Revolutie. De data aceasta, in perioada 1998-2000, escrocul international a pierdut cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV.
Evenimentul zilei” a intrat in culisele unei batalii ascunse, in care se ruleaza miliarde de euro. Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul celui mai nou stat membru al Uniunii Europene, Romania. Cei care pun totul la bataie pentru uriasele profituri sunt personaje extrem de controversate provenite din cenusa Imperiului sovietic: oligarhii rusi.
Majoritatea miliardarilor moscoviti au fost „creati” de magnatul Marc Rich, urmarit pe toate continentele de cele mai importante servicii secrete din lume si condamnat in SUA la 325 de ani de inchisoare, dar gratiat de Bill Clinton.
Astazi, „ucenicii” rusi ai lui Marc Rich sunt sprijiniti puternic de Kremlin si interfereaza cu serviciile de informatii israeliene. Banii lor pulseaza peste granita de est a Romaniei, cumparand tot ce se poate cumpara: aluminiu, petrol, energie. Investigatia transfrontaliera, realizata de EVZ in Insulele Virgine Britanice, Anglia, Olanda si Romania scoate la lumina influenta retea de „pioni” prin care oligarhii rusi actioneaza in tara noastra. Astazi, episodul unu: „Viata si opera lui Marc Rich”.
Marc Reich, alias Marc Rich
Povestea unei minti diabolice
> Marc David Reich s-a nascut in decembrie 1934, in orasul Antwerp din Belgia. Provine dintr-o familie evreiasca, din clasa mijlocie.
> Pentru a evita persecutia nazista, familia lui Marc Rich a emigrat in Statele Unite, in 1942. Tot din cauza fascismului, familia viitorului afacerist si-a schimbat numele din Reich in Rich. (n.r. - Al Treilea Reich era supranumele Germaniei naziste).
> Tanarul Marc a absolvit un liceu din Manhattan si, ulterior, a parasit cursurile Universitatii New York pentru a lucra ca trader pe piata metalelor. Compania la care Rich si-a desavarsit ucenicia a fost Philipp Brothers, specializata la vremea aceea in comertul cu lumea a treia.
> Experientele nefericite din copilaria sa, marcata de regimul hitlerist, nu l-au impiedicat mai tarziu pe Marc Rich sa aprovizioneze cu titei guvernul nazist din Africa de Sud (Apartheid), incalcand embargoul international.
> In 1983, procurorul american antimafia, Rudolph Giuliani (ales mai tarziu primar al New York-ului), l-a acuzat pe Marc Rich si pe asociatul acestuia, Pincus Green, de evaziune fiscala si de incalcarea embargoului impus Iranului de catre SUA. Sustragandu-se anchetei, Marc Rich a fugit in Elvetia, fiind dat in urmarire internationala de FBI. Pe capul lui s-a pus o recompensa de 500.000 de dolari.
> Problemele judiciare din Occident l-au determinat pe Marc Rich sa demareze afaceri cu guvernele comuniste din blocul estic, inclusiv cu URSS. A continuat si dupa caderea Cortinei de Fier, Rich fiind cel care a contribuit decisiv la aparitia miliardarilor de carton din Rusia.
Magnatii lui Rich
Destinatia: Romania
In ultimii ani, Marc Rich a fost prezent pe piata din Romania, insa mai mereu tranzactiile in care a fost implicat au fost invaluite in mister. El l-a „creat” pe Igor Ziuzin, oligarhul rus care a preluat COS Targoviste si Industria Sarmei SA
Campia Turzii. Ambele privatizari au fost facute de Guvernul Adrian Nastase. Acelasi Rich este legat ombilical de Vitali Machitski si Oleg Deripaska, cei care au preluat intreaga industrie de aluminiu din Romania in urma unor procese de privatizare controversate, unul dintre ele (ALRO Slatina) fiind investigat de procurorii anticoruptie.
Un alt personaj interesat de ALRO este Mihail Cernoi, exponent al mafiei ruse si fost partener al lui Deripaska. Potrivit informatiilor obtinute de EVZ, Cernoi se afla in spatele rafinariei Rafo Onesti - care a beneficiat de facilitati fiscale
acordate de statul roman. Si el a avut conexiuni cu Marc Rich, din vremea razboaielor „aluminiului”, care au zguduit Rusia anilor ‘90. Recent, EVZ a dezvaluit ca e sub lupa serviciilor secrete din Romania.
Un alt personaj legat de Rich este Mikhail Fridman, influentul magnat care detine Alfa Group, finantatorul celor mai importanti oligarhi rusi cu interese la noi.
Protejat de mossad
„Creierul” escrocheriilor, o viata
din scandal in scandal
S-a ridicat din tranzactii internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Numele: Marc Rich. El este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. La cea americana a renuntat, fiind urmarit 18 ani de FBI, dupa ce in 1983 a fost acuzat de evaziune fiscala si „comert cu inamicul sovietic”.
Prejudiciul adus SUA se ridica la aproape 50 de milioane de dolari. Marc Rich este renumit si pentru sfidarea simultana a embargourilor internationale. Ca sa concesioneze doua zacaminte diamantifere din Africa de Sud, Rich a vandut anii ‘80 regimului de la Pretoria petrol sovietic si iranian. Pe care l-a cumparat cu grane.
Guvernul „nazist” (Apartheid) din Africa de Sud era supus sanctiunilor ONU, iar URSS si Iranul se aflau sub embargou american. Ultima - in urma crizei ostaticilor de la Ambasada SUA din Teheran (1979).
Implicat in retele transfrontaliere de spalare de bani si contrabanda, March Rich s-a remarcat si in scandalul furnizarii de pasapoarte israeliene catre mafia rusa. Impreuna cu membrii acesteia a derulat trafic
de arme de mare amploare in Orientul Mijlociu. Complice: celebrul terorist palestinian Abu Nidal.
Rich a scapat insa de bratul lung al justitiei americane, izolandu-se in resedinta sa somptuoasa din Zurich-Elvetia, pazita non-stop de garzi israeliene inarmate pana-n dinti.
„Mega”, nume de cod
In ianuarie 2001, fostul presedinte american Bill Clinton l-a gratiat pe Rich in ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe a detonat un scandal urias in presa americana, jurnalistii descoperind ca miliardarul a finantat campania electorala a democratului Al Gore, dar si actiunile lui Clinton.
Ziarele „New York Post” si „New York Times” au dezvaluit ca printre cei care au facut presiuni pentru gratierea lui Rich s-au numarat Shabtai Shavit, fostul sef al Mossad, ex-premierul Israelului, Ehud Barak, dar si actualul prim-ministru, Ehud Olmert - atunci primar al Ierusalimului. Intr-o scrisoare, Shavit i-a confirmat lui Clinton ca Marc Rich „a oferit consultanta agentiilor de spionaj israeliene, inregistrand rezultate dincolo de asteptari”.
La randul sau, Ehud Barak a elogiat contributiile lui Rich la securitatea nationala a Israelului. Ulterior, Casa Alba a confirmat oficial ca fugitivul este considerat de Tel Aviv „un aliat de importanta critica”. Toate acestea completeaza un raport MI6 (serviciul britanic de spionaj) devenit public, in care se semnaleaza apartenenta lui Rich la Mossad.
Numele de cod „Mega”, folosit de Rich, a fost aflat de englezi in februarie 1997, prin interceptarea unei convorbiri telefonice dintre un ofiter Mossad, incartiruit la Ambasada Israelului din Washington, si superiorii sai din Tel Aviv. Mai mult, ziarele din State, preluate de „Jerusalem Post”, au vehiculat si apropierea lui Marc Rich de CIA.
FBI ancheteaza circumstantele gratierii lui Rich si donatiile acestuia catre democratii americani. Dar filmul nu se opreste aici: succesorul lui Clinton, George Bush jr., a anuntat public ca va anula decretul controversat. In scurt timp, s-a razgandit subit. Rich a donat bani mai multor organizatii israeliene (Ben-Gurion University, Israel Museum sau Jerusalem Foundation).
Magnati pe banda rulanta
Rich e activ in pietele petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii si, mai nou, cea imobiliara. Urmarirea judiciara din Occident l-a facut pe controversatul personaj sa-si intinda tentaculele peste Europa de Est inca din timpul comunismului. Spargerea URSS si regimul lui Boris Eltan au insemnat o mina de aur pentru el.
Atunci s-au organizat faimoasele privatizari din Rusia, in cadrul programului „terapiei de soc”, gandit de specialistii magnatului evreu George Soros si ai partenerului sau, Jeffrey Sachs. Acesta din urma chiar l-a consiliat economic pe Eltan. Legaturile lui Rich cu Soros&Sachs sunt de notorietate. „Terapia de soc” din anii ‘90 a provocat in Rusia superinflatie si haos economic.
In acea perioada, au aparut pe banda rulanta actualii oligarhi. Printre principalii beneficiari a fost Marc Rich, cel care a preluat pe nimic productia de aluminiu a Rusiei. Paul Klebnikov, editor al revistei „Forbes” si autor al cartii „Nasul Kremlinului”, sustine ca atunci Rich a cumparat aluminiu rusesc la preturi incredibil de mici.
Cu bani jos. Apoi l-a vandut pe pietele occidentale, provocand scaderea cotatiilor internationale cu 30a si amenintand cu falimentul producatorii vestici. Exporturile au fost atat de mari incat s-a ajuns la criza pe piata ruseasca, nemaiexistand aluminiu nici pentru conservele de peste.
In acea perioada, Marc Rich a introdus in Rusia mecanismul livrarilor de materie prima in sistem
„toolling” (contract cu plata minima garantata). Acesta presupune ca producatorul are incasari minime garantate, indiferent daca livreaza unui client marfa sau nu. Producatorii cu care lucra intermediarul Rich erau Rusal si KraZ. Adica „elevii” sai, oligarhii Oleg Deripaska si Mihai Cernoi.
Cartierul general din Elvetia
Fortareata de la Zug
Cartea lui Klebnikov dezvaluie ca Rich a fost asociat cu figuri inalte din partidul comunist si din KGB. Facea afaceri si cu directorii companiilor de stat care-i vindeau marfa la 5%-10% din pretul pietelor internationale. Cei care-l ajutau pe Rich primeau comisioane in conturi din Elvetia, tara identificata de agentiile internationale de informatii ca fiind un centru important de spalare a fondurilor rusesti.
Investigatiile lui Klebnikov au scos la iveala ca Rich a fost cel care i-a invatat pe oligarhii rusi sa ocoleasca legile prin suveici internationale de companii off-shore si conturi anonime elvetiene. Majoritatea firmelor anonime ale „elitei de carton” rusesti au fost infiintate in cantonul elvetian Zug.
Acesta este locul de unde, ca un paianjen, Rich si acolitii sai isi conduc operatiunile mondiale. Tot in Zug sunt inregistrate si companiile paravan prin care oligarhii rusi au preluat o felie din economia Romaniei. La un moment dat, potrivit unui articol din „Wall Street Journal”, publicat in 1993, companiile lui Rich au fost anchetate pentru frauda in Rusia.
Prevazator, miliardarul a iesit cu numele din principalele firme ale sale, fiind inlocuit de apropiati, printre care si oligarhii moscoviti. Cea mai importanta companie a lui Rich este casa de comert Marc Rich&·Co AG (Zug) care a bulversat piata aluminiului din Rusia. Ulterior, firma si-a schimbat numele in Glencore International AG.
Maestrul combinatiilor internationale a capusat cat a putut statul roman.El s-a inteles atat cu comunistii, cat si cu cei care au preluat puterea dupa 1989
Zurich, perioada Razboiului Rece. Ministrul comertului exterior din Romania comunista, Stefan Andrei, se intalneste in aeroport cu un om de afaceri care, cu cativa ani inainte, incalcase embargoul impus de americani Uniunii Sovietice.
Invazia din Afganistan ii facuse pe americani sa blocheze exportul de grau catre URSS, dar Rich incalcase consemnul si livrase marfa „dusmanului”. Asa ca a fugit din America.
Intermediarul bogat al lui Ceausescu
La o cafea, Andrei si omul suspectat de legaturi cu spionajul sovietic au perfectat detaliile unor tranzactii profitabile. In acel moment, Marc Rich era unul dintre intermediarii favoriti ai regimului Ceausescu.
Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich raspundea prompt comenzilor. „Faceam afaceri cu el si in domeniul cuprului si in domeniul sroturilor de soia si al aluminiului. Si Petrolimportexport (n.r. - atunci, firma de stat) aducea petrol prin intermediul lui Rich”.
Andrei continua: „Avea viziune planetara si lucra cu o armata de specialisti. Am inteles ca si Petre Roman a lucrat dupa aia cu Rich”.
La esaloanele inferioare ale puterii, afaceristul a utilizat oameni din comertul exterior. Potrivit unor surse apropiate puterii, imediat dupa 1989, el a fost reprezentat in Romania de Florian Stoica, fost director in Ministerul Comertului Exterior si ex-ambasador in Sudan.
Embargoul din Iugoslavia
Complice cu regimul Iliescu
> Potrivit Departamentului american al Agriculturii, Rich a intermediat exporturi de grane din SUA in Romania, la finele anilor ‘80, in cadrul unui program subventionat de statul american. Companiile lui au primit 95 de milioane de dolari ca sa cumpere cereale destinate pietelor din China, URSS, Arabia Saudita si Romania. Dupa investigatia americanilor, Rich nu a mai primit contracte de stat.
> Rich a intermediat si vanzarile de petrol ale regimului Ceausescu, noteaza publicatia „International Trade Finance”, in mai 1989.
> Intr-un document al Departamentului american al Trezoreriei se arata ca Rich a incalcat embargoul impus Iugoslaviei la inceputul anilor '90, livrand regimului Milosevici cupru si petrol. Conform publicatiei specializate „Oil Daily”, in afacere a fost implicata si Romania, unde Marc Rich a procesat petrolul destinat Iugoslaviei.
Interventie la Roman
Operatiunea „Antisemitismul”
Evreu de origine, Marc Rich ar fi avut rolul sau in condamnarea antisemitismului in Romania, printr-o interventie la ex-premierul Petre Roman, sustine liderul Ligii Anti-Defaimare, Abraham H. Foxman. Intr-un articol din „New York Times” (24 martie 2001), el povesteste ca i-a cerut lui Rich ajutorul dupa 22 decembrie 1989, cand in Romania a observat o „recrudescenta a antisemitismului”.
„Foxman a spus ca a apelat la Rich pentru ajutor si in curand l-a intalnit pe noul premier Petre Roman, care, rapid, a luat pozitie fata de atitudinile antisemite”, scrie „NY Times”. Foxman a recunoscut ca organizatia sa a fost finantata de fundatiile lui Marc Rich, conduse de Avner Azulay, unul dintre „locotenentii” magnatului. Acesta a facut parte din conducerea Mossad. Petre Roman spune insa ca a condamnat antisemitismul din proprie initiativa.
Azi
Afaceri marca „Rich”
> GLENCORE ROMANIA. Interesele lui Marc Rich sunt prezente in Romania prin firma Glencore Romania. Aceasta este controlata de australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decat vicepresedintele companiei-mama Glencore International AG din Zug. De altfel, Kamlin conduce in Elvetia mai multe dintre ramificatiile corporatiei lui Rich. Glencore Romania detine la noi societatile Rombarge Transport si Barter Port Operator. Prima, profilata pe transporturi, este implicata in operatiunile de comert ale Glencore desfasurate in zona. A doua, un trader de deseuri metalice neferoase si cereale, este operator portuar, exploatand o dana la Agigea.
> PROCES CASTIGAT. In anii ‘90, Glencore Proteine Romania SRL, o subsidiara a casei de comert din Elvetia, a „usurat” statul roman de zece milioane de dolari. Suma a fost castigata de Glencore intr-un proces comercial, intentat Departamentului de Comert Exterior (DCE). In 1996, DCE a respins eliberarea licentei de export solicitata de Glencore. Societatea cumparase deja 100.000 tone de grau pentru export de la Agentia Nationala a Produselor Agricole. Insa, fiind in imposibilitate de a exporta, s-a trezit ca marfa ii ramane pe cap. Mai mult, beneficiarii externi ai contractului i-au actionat in judecata, cerandu-le daune. In consecinta, Glencore a dat statul roman in judecata, care a pierdut odata cu procesul.
> SCANDALUL ALRO. In 1997, reprezentantii Glencore International AG au exprimat public intentia de a imprumuta asociatia salariatilor pentru achizitionarea a 80%-90% din actiunile fabricii de aluminiu. Compania dorea sa i se garanteze aprovizionarea cu aluminiu. Ulterior, la privatizarea ALRO in favoarea grupului Marco International detinut de oligarhul Vitali Machitski, Glencore a protestat fata de faptul ca privatizarea s-a facut prin majorare de capital. Cel care conducea Marco, Alan Kestenbaum, fondase firma in 1983, impreuna cu... Marc Rich. Autoritatile romane fusesera avertizate de firma americana AIG, si ea interesata de ALRO, ca in spatele Marco se afla Rich. Privatizarea ALRO e investigata de procurorii DNA.
> PETROL CONTRA HRANA. Companiile Marc Rich Group Ltd si Glencore au fost mentionate, in anul 2005, in raportul „Petrol contra hrana” al Comisiei „Volcker”, printre companiile care au mituit regimul Saddam Hussein pentru a primi titei. Glencore a luat si un milion de barili de la Rompetrol, care, la randul sau, il obtinuse tot de la irakieni. Un raport CIA recent a confirmat ca Glencore a mituit regimul Saddam Hussein in cadrul programului irakian „Petrol contra hrana”. Cele doua companii sunt anchetate de justitia din Elvetia.
> „SPIONAJ SI TRADARE”. Timp de multi ani, reprezentantul Glencore in regiunea balcanica a fost bulgarul Stamen Stantchev, dupa cum a declarat el insusi intr-un interviu acordat revistei „Capital”. Acuzat de spionaj in Romania, in dosarul privatizarilor din energie, Stantchev a fost ofiter special in armata bulgara.
> FURNIZOR AL RAFINARIILOR. Glencore este unul dintre principalii furnizori de titei catre RAFO Onesti si Petrom si a primit contracte de stat si la Termoelectrica - pentru pacura. In ultimii ani, reprezentantii Glencore in Romania au mai fost Alexandru Bittner - numit de presedintele Basescu „seful Mafiei de Baneasa” si Yoav Stern, sotul vedetei TV Oana Cuzino.
Tinta strategica
Tunurile de la Petromidia
La doar cateva luni dupa executia Ceausestilor, Marc Rich a fost „preluat” de noile autoritati de la Bucuresti, cu care a intrat intr-o noua era a afacerilor profitabile. El a facut cu primul guvern postrevolutionar, o intelegere ce i-a adus profituri greu de estimat.
In decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman aproba o hotarare privind „cooperarea cu firma Marc Rich·Co pentru modernizarea unor instalatii din cadrul societatii comerciale Petromidia SA”. Detaliile contractului au fost secretizate. Intr-o declaratie acordata EVZ, fostul premier le desecretizeaza: „Rich a investit 50 de milioane de dolari la Petromidia, primind la schimb produse petroliere. Rafinaria nu avea partea de rafinare pusa la punct, cea care sa aduca plusvaloare”.
Potrivit liderului sindical de la Petromidia, Petre Petrea Tancau, firma lui Rich, a inlocuit utilajele si a adus si specialisti pentru aceasta operatiune. Tancau este lider al Sindicatului Liber „Petrochimistul” din 1990 si a asistat la toate aceste schimbari.
In birou
la Roman
In vremurile tulburi de atunci, intelegerea dintre controversatul magnat urmarit de FBI si guvernul roman s-a facut fara licitatie. „A fost o oferta facuta de Marc Rich, la mine in birou, in aprilie 1990, pentru ca Petromidia sa atinga un nivel superior de rafinare. El avea afaceri inainte de 1990 si cunostea rafinaria Petromidia”, spune Petre Roman.
Fostul premier mai povesteste ca in tratative au mai fost implicati ministrul petrolului, Gheorghe Caranfil, si ministrul finantelor, Ion Patan. In momentul negocierilor, adjunctul lui Patan la Finante era Theodor Stolojan. La adoptarea hotararii de guvern (8 decembrie 1990), privind contractul dintre Rich si executiv pentru Petromidia, Stolojan era deja ministru plin.
In lucrari a fost implicat si un om de afaceri roman, Gheorghe Alexandru Hetel, care a primit subcontractari. Fost director in Petromidia inainte de 1989, el i-a fost recomandat lui Rich de angajatii rafinariei, iar pe o parte dintre acestia i-a preluat la firma sa, HGA Servimpex, afirma liderul sindical. Potrivit site-ului companiei, Hetel a primit contracte la Petromidia de la consortiul format de Marc Rich·Co si grupul petrolier francez Total.
Astazi, Hetel, om de afaceri care l-a insotit pe presedintele Ion Iliescu intr-o vizita in Orientul Mijlociu, detine mai multe companii in constructii, petrol si energie. Printre asociatii sai se numara fratele unui parlamentar PNL, Adrian Calimente.
Prada
„A luat 40-50 la suta din ce se prelucra”
Liderul sindical Tancau, un veteran al rafinariei, spune insa ca, dupa retehnologizare, Rich a devenit furnizor de titei pentru rafinarie, preluand produsele petroliere. „Pana in 1997, Rich a luat 40-50 la suta din ce se prelucra la Petromidia, iar restul, compania petroliera de stat. In perioada 1994-1996, el a facut aceste operatiuni prin Glencore (n.r. - noul nume al companiei Marc Rich·Co)”, adauga Tancau. Afacerile lui Rich la Petromidia sunt greu de estimat, „zeci, sute de milioane de dolari”, adauga el.
CONSORTIU
Alianta cu Felix si cu omul Securitatii
Rich a incercat sa obtina rafinaria Petromidia, plasata strategic: aproape de spatiul ex-sovietic, dar si de Orientul Mijlociu, zone foarte bogate in titei.
Liderul sindical Tancau: „Era prin 1993 cand s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei. A fost o afacere serioasa, Rich a vrut sa cumpere. Nu s-a ajuns fiindca n-au vrut sa vanda. S-a opus, din cate stiu eu, un secretar de stat pe domeniul petrochimic”. Petre Roman completeaza: „Rich nu a reusit sa cumpere fiindca guvernul Vacaroiu nu era atasat de ideea de privatizare in sine”.
Contra privatizarii au fost si sindicalistii lui Tancau, care se temeau ca isi vor pierde, multi dintre ei, locurile de munca. De la momentul acesta s-au acumulat pierderi imense, pana la privatizare, adauga fostul premier Roman. In iunie 1997, „gaura neagra” Petromidia avea datorii de 300 de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn.
650 de milioane de dolari
In acelasi an, compania controlata din umbra de Rich, Glencore AG, face un parteneriat strategic in Romania. Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu (fost om de incredere al comertului exterior comunist) si Stefan Margineanu (fost ofiter DIE - conform mai multor surse), patron in industria metalelor.
La sediul companiei lui Voiculescu, „locotenentul” lui Rich, Willy R. Strothotte, anunta perfectarea consortiului Glencore-Grivco-Metanef (firma lui Margineanu). Trioul punea la bataie 650 de milioane de dolari pentru privatizari in Romania in petrol si metalurgie feroasa si neferoasa. Oficiosul PDSR „Dimineata” din 28 august 1997 consemna sec: „Nu a fost dezvaluit nici numele consortiului si nici aportul de capital, in procente, al celor trei societati”.
Voiculescu si paravanul lui Rich s-au inscris in cursa pentru Petromidia, rafinaria ravnita de magnat inca dupa Revolutie. De data aceasta, in perioada 1998-2000, escrocul international a pierdut cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV.
Cine si cum a pus mina pe curentul ieftin al Romaniei
Cotidianul“ va prezinta, in exclusivitate, lista contractelor la zi incheiate de Hidroelectrica cu „baietii destepti“ care au ajuns sa detina trei sferturi din toata productia unicului producator roman de curent ieftin.
Trei sferturi din cel mai ieftin curent produs
in Romania va merge la baietii destepti, in urma contractelor semnate pe vremea lui Dan Ioan Popescu.
Hidroelectrica are de onorat in acest an 10 contracte de livrare de energie pe termen lung, toate semnate in perioada 2002-2004. Cantitatea totala este uriasa: trei sferturi din toata productia prognozata pentru acest an. Cei mai mari cumparatori de curent ieftin sint Energy Holding si Alro, aceasta din urma mostenind un contract tot de la Energy Holding. Iulian Iancu, cel care se ocupa de energie in Ministerul Economiei pe vremea lui Dan Ioan Popescu, spune ca habar n-a avut de aceste norocoase contracte.
Cel mai ieftin producator de energie electrica, Hidroelectrica, are deja antamata trei sferturi din energia electrica pe care o va produce in acest an, in baza unor contracte directe semnate cu 11 firme in perioada guvernarii PSD. Astfel, potrivit unor surse din piata de energie, prin cele 11 contracte, Hidroelectrica se obliga sa livreze, in acest an, 11,6 TWh, in conditiile in care cele mai recente estimari ale companiei aratau o productie totala pentru 2007 de doar 15,2 TWh.
Cine sint norocosii
Cei 11 fericiti care vor avea acces la cel mai ieftin curent produs in Romania au semnat contractele cu Hidroelectrica in perioada 2002-2004, pe sub masa
, pentru ca atunci nu se putea vorbi de nici un fel de bursa de energie. Cel mai mare „consumator“ de pe aceasta lista este Energy Holding, care are de primit in acest an de la Hidroelectrica nu mai putin de 4,17 TWh, adica peste un sfert din toata productia societatii sau echivalentul a aproape 8% din tot consumul Romaniei. Contractul a fost semnat pe 14 ianuarie 2004.
Urmeaza ALRO, cu 3 TWh, printr-un contract incheiat pe 8 septembrie 2005 (atunci cind a cumparat un contract mai vechi pe care Energy Holding il avea cu Hidroelectrica) si Electromagnetica, cu un TWh, in baza unui contract semnat pe 21 aprilie 2004. Dupa cum se vede, in acest top 3 doar una dintre firme este consumator (ALRO), restul fiind traderi privati, adica intermediarii din segmentul baietilor destepti pomeniti de presedintele Basescu. Pe lista mai sint consumatori ca Azomures, Lafarge sau Elsid, dar si „baieti destepti“ ca Buzmann, EuroP.E.C., Enol sau Luxten. Constanta tuturor celor 11 contracte este ca au fost incheiate in anii 2002, 2003 si 2004.
Iulian Iancu, PSD: „N-am stiut“
Directorul Hidroelectrica, Traian Oprea, nu a putut fi contactat pentru a explica situatia, iar secretarul de stat pe energie din Ministerul Economiei de pe vremea PSD, Iulian Iancu, spune ca nu a stiut despre cantitatile imense din aceste contracte. „Contractele si cantitatile de energie nu intrau in atributiile mele, ci exclusiv in sarcina conducerii Hidroelectrica. Daca stiam despre toate aceste lucruri, ieseam public si le stopam“, declara acum Iancu. El a mai spus ca, in momentul in care Hidroelectrica a inceput sa vinda energie traderilor privati, a fost comandat un studiu care presupunea infiintarea a sase entitati termo-hidro, care aveau preturi comparabile la energie, dar ideea a fost respinsa de Banca Mondiala.
Cine e prin firme
Alaturi de celebra Energy Holding, afacere mosita de Bogdan Buzaianu, finul lui Dan Ioan Popescu, lista furnizorilor privati mai are ceva surprize. Firma Luxten, care tranzactioneaza 0,3 TWh pe baza unui contract incheiat in 2003, apartine unor vechi prieteni ai lui Dan Ioan Popescu, Ionel Pepenica si Nicolae Radulescu, cei care au cumparat cu un milion de dolari firma lui DIP, Ital Agency, la scurt timp
dupa ce acesta a devenit ministru.
Firma Enol (care are contractati pentru acest an 0,3 TWh) este afacerea fostul director general al societatii de stat Electrica (distribuitorul national de electricitate) Lucian Boghiu. Unul dintre administratorii societatii EGL, care are contractati pentru acest an, de la Hidroelectrica, 0,25 TWh, este Petre Stroe, fost director in Termoelectrica. De asemenea, potrivit „Evenimentului zilei“, firma Buzmann (care are 0,93 TWh de la Hidroelectrica, in acest an) ar fi detinuta de acelasi Bogdan Buzaianu.
Care-i afacerea „baietilor destepti“
Initial, afacerile „baietilor destepti“ cu statul au fost bune si pentru stat, pentru ca energia vinduta prin aceste contracte avea un pret de citeva ori mai mare decit cea livrata la distribuitorul de stat Electrica. In plus
, producatorul de stat avea si avantajul ca traderii privati plateau de multe ori in avans, iar daca nu, garantau ca vor plati prin scrisori de garantie bancara, avantaj deloc de neglijat in conditiile in care sistemul
energetic era cunoscut pentru volumul mare de arierate care se inregistrau.
Astfel, in conditiile in care Energy Holding platea 25 de dolari pe MWh, in 2004, Electrica platea la Hidroelectrica in jur de 11 dolari. Problema este ca aceste contracte au fost incheiate in avans pe foarte multi ani, zece in cazul Energy Holding, iar pretul ajunge, in timp, sa fie mult sub cel al pietei. Astfel, acum, pretul la bursa de energie se invirte in jurul valorii de 50 de euro. Cistigul „baiatului destept“ este evident: ia cu 24 de dolari si apoi revinde curentul cu 50 de euro.
Mostenirea RENEL
Afacerile private cu energie au putut aparea datorita liberalizarii pietei, care s-a deschis, treptat, incepind cu 2001, pentru ca acum sa fie de circa 83%. Asta inseamna ca 83% din tot curentul consumat in Romania se poate negocia direct (cantitate si pret) fie intre producatori si consumatorii industriali, fie intre producatori si furnizorii privati, acestia urmind sa vinda curentul consumatorilor.
Suspiciunile au aparut pentru ca fostul RENEL s-a spart in mai multi producatori de electricitate care au preturi diferite, pentru ca folosesc combustibili diferiti. In acest caz, este normal ca furnizorii privati sa se inghesuie intii la Hidroelectrica (producatorul care are cel mai mic pret), apoi la Nuclearelectrica si abia in cele din urma la complexurile energetice care merg cu carbune.
La jumatatea anului trecut, fostul ministru al Economiei Codrut Seres le-a ordonat tuturor producatorilor de energie sa vinda curent doar pe bursa de la Bucuresti. Insa contractele incheiate in trecut se deruleaza si in continuare, pentru ca nu pot fi reziliate decit daca producatorii de stat ar plati daune uriase.
* Convertor
1 TWh (terrawatt ora) = 1.000 GWh (gigawati ora) = 1.000.000 MWh (megawati ora)
Trei sferturi din cel mai ieftin curent produs
in Romania va merge la baietii destepti, in urma contractelor semnate pe vremea lui Dan Ioan Popescu.
Hidroelectrica are de onorat in acest an 10 contracte de livrare de energie pe termen lung, toate semnate in perioada 2002-2004. Cantitatea totala este uriasa: trei sferturi din toata productia prognozata pentru acest an. Cei mai mari cumparatori de curent ieftin sint Energy Holding si Alro, aceasta din urma mostenind un contract tot de la Energy Holding. Iulian Iancu, cel care se ocupa de energie in Ministerul Economiei pe vremea lui Dan Ioan Popescu, spune ca habar n-a avut de aceste norocoase contracte.
Cel mai ieftin producator de energie electrica, Hidroelectrica, are deja antamata trei sferturi din energia electrica pe care o va produce in acest an, in baza unor contracte directe semnate cu 11 firme in perioada guvernarii PSD. Astfel, potrivit unor surse din piata de energie, prin cele 11 contracte, Hidroelectrica se obliga sa livreze, in acest an, 11,6 TWh, in conditiile in care cele mai recente estimari ale companiei aratau o productie totala pentru 2007 de doar 15,2 TWh.
Cine sint norocosii
Cei 11 fericiti care vor avea acces la cel mai ieftin curent produs in Romania au semnat contractele cu Hidroelectrica in perioada 2002-2004, pe sub masa
, pentru ca atunci nu se putea vorbi de nici un fel de bursa de energie. Cel mai mare „consumator“ de pe aceasta lista este Energy Holding, care are de primit in acest an de la Hidroelectrica nu mai putin de 4,17 TWh, adica peste un sfert din toata productia societatii sau echivalentul a aproape 8% din tot consumul Romaniei. Contractul a fost semnat pe 14 ianuarie 2004.
Urmeaza ALRO, cu 3 TWh, printr-un contract incheiat pe 8 septembrie 2005 (atunci cind a cumparat un contract mai vechi pe care Energy Holding il avea cu Hidroelectrica) si Electromagnetica, cu un TWh, in baza unui contract semnat pe 21 aprilie 2004. Dupa cum se vede, in acest top 3 doar una dintre firme este consumator (ALRO), restul fiind traderi privati, adica intermediarii din segmentul baietilor destepti pomeniti de presedintele Basescu. Pe lista mai sint consumatori ca Azomures, Lafarge sau Elsid, dar si „baieti destepti“ ca Buzmann, EuroP.E.C., Enol sau Luxten. Constanta tuturor celor 11 contracte este ca au fost incheiate in anii 2002, 2003 si 2004.
Iulian Iancu, PSD: „N-am stiut“
Directorul Hidroelectrica, Traian Oprea, nu a putut fi contactat pentru a explica situatia, iar secretarul de stat pe energie din Ministerul Economiei de pe vremea PSD, Iulian Iancu, spune ca nu a stiut despre cantitatile imense din aceste contracte. „Contractele si cantitatile de energie nu intrau in atributiile mele, ci exclusiv in sarcina conducerii Hidroelectrica. Daca stiam despre toate aceste lucruri, ieseam public si le stopam“, declara acum Iancu. El a mai spus ca, in momentul in care Hidroelectrica a inceput sa vinda energie traderilor privati, a fost comandat un studiu care presupunea infiintarea a sase entitati termo-hidro, care aveau preturi comparabile la energie, dar ideea a fost respinsa de Banca Mondiala.
Cine e prin firme
Alaturi de celebra Energy Holding, afacere mosita de Bogdan Buzaianu, finul lui Dan Ioan Popescu, lista furnizorilor privati mai are ceva surprize. Firma Luxten, care tranzactioneaza 0,3 TWh pe baza unui contract incheiat in 2003, apartine unor vechi prieteni ai lui Dan Ioan Popescu, Ionel Pepenica si Nicolae Radulescu, cei care au cumparat cu un milion de dolari firma lui DIP, Ital Agency, la scurt timp
dupa ce acesta a devenit ministru.
Firma Enol (care are contractati pentru acest an 0,3 TWh) este afacerea fostul director general al societatii de stat Electrica (distribuitorul national de electricitate) Lucian Boghiu. Unul dintre administratorii societatii EGL, care are contractati pentru acest an, de la Hidroelectrica, 0,25 TWh, este Petre Stroe, fost director in Termoelectrica. De asemenea, potrivit „Evenimentului zilei“, firma Buzmann (care are 0,93 TWh de la Hidroelectrica, in acest an) ar fi detinuta de acelasi Bogdan Buzaianu.
Care-i afacerea „baietilor destepti“
Initial, afacerile „baietilor destepti“ cu statul au fost bune si pentru stat, pentru ca energia vinduta prin aceste contracte avea un pret de citeva ori mai mare decit cea livrata la distribuitorul de stat Electrica. In plus
, producatorul de stat avea si avantajul ca traderii privati plateau de multe ori in avans, iar daca nu, garantau ca vor plati prin scrisori de garantie bancara, avantaj deloc de neglijat in conditiile in care sistemul
energetic era cunoscut pentru volumul mare de arierate care se inregistrau.
Astfel, in conditiile in care Energy Holding platea 25 de dolari pe MWh, in 2004, Electrica platea la Hidroelectrica in jur de 11 dolari. Problema este ca aceste contracte au fost incheiate in avans pe foarte multi ani, zece in cazul Energy Holding, iar pretul ajunge, in timp, sa fie mult sub cel al pietei. Astfel, acum, pretul la bursa de energie se invirte in jurul valorii de 50 de euro. Cistigul „baiatului destept“ este evident: ia cu 24 de dolari si apoi revinde curentul cu 50 de euro.
Mostenirea RENEL
Afacerile private cu energie au putut aparea datorita liberalizarii pietei, care s-a deschis, treptat, incepind cu 2001, pentru ca acum sa fie de circa 83%. Asta inseamna ca 83% din tot curentul consumat in Romania se poate negocia direct (cantitate si pret) fie intre producatori si consumatorii industriali, fie intre producatori si furnizorii privati, acestia urmind sa vinda curentul consumatorilor.
Suspiciunile au aparut pentru ca fostul RENEL s-a spart in mai multi producatori de electricitate care au preturi diferite, pentru ca folosesc combustibili diferiti. In acest caz, este normal ca furnizorii privati sa se inghesuie intii la Hidroelectrica (producatorul care are cel mai mic pret), apoi la Nuclearelectrica si abia in cele din urma la complexurile energetice care merg cu carbune.
La jumatatea anului trecut, fostul ministru al Economiei Codrut Seres le-a ordonat tuturor producatorilor de energie sa vinda curent doar pe bursa de la Bucuresti. Insa contractele incheiate in trecut se deruleaza si in continuare, pentru ca nu pot fi reziliate decit daca producatorii de stat ar plati daune uriase.
* Convertor
1 TWh (terrawatt ora) = 1.000 GWh (gigawati ora) = 1.000.000 MWh (megawati ora)
Carmen Electra, lesbiana?
Cum toata lumea se chinuia sa inteleaga de ce o femeie asa de celebra si frumoasa nu isi poate gasi un nou iubit, cotidianul britanic The Sun a venit, ieri, cu explicatia: voluptuoasa vedeta din serialul Baywatch este lesbiana.
Divortata recent de chitaristul Dave Navvaro, frumoasa Carmen Electra, care se afla in prezent la Londra pentru promovarea noului sau film 'I want Candy', a impanzit publicatiile de scandal anuntand ca este in cautarea unei noi iubiri. Ca atare, iese in club cu fetele, in fiecare noapte, lucru care i-a lipsit pe timpul
mariajului.
Zilele acestea isi vor face publica relatia
'Este distractiv, pentru ca acum am mai mult timp sa ies cu prietenii mei. Este chiar placut sa iti reiei legaturile cu prietenii vechi, sa dansezi, sa iesi cu fetele', a declarat actrita, in varsta de 34 de ani. Insa, intr-una din iesirile sale
cu fetele, Carmen a fost surprinsa in timp ce se saruta si se mangaia cu cantareata de muzica rock Joan Jett, in spatele scenei, la un concert din Statele Unite. Joan, in varsta de 47 de ani, este cunoscuta deja la Hollywood pentru faptul ca este lesbiana.
O sursa apropiata noului cuplu a declarat pentru The Sun: 'Carmen si Joan planuiesc sa se distreze la maximum in acest weekend si vor face o declaratie foarte clara ca sunt impreuna'.
Se pare ca cele doua vedete au o relatie ce dureaza de aproximativ patru luni.
Divortata recent de chitaristul Dave Navvaro, frumoasa Carmen Electra, care se afla in prezent la Londra pentru promovarea noului sau film 'I want Candy', a impanzit publicatiile de scandal anuntand ca este in cautarea unei noi iubiri. Ca atare, iese in club cu fetele, in fiecare noapte, lucru care i-a lipsit pe timpul
mariajului.
Zilele acestea isi vor face publica relatia
'Este distractiv, pentru ca acum am mai mult timp sa ies cu prietenii mei. Este chiar placut sa iti reiei legaturile cu prietenii vechi, sa dansezi, sa iesi cu fetele', a declarat actrita, in varsta de 34 de ani. Insa, intr-una din iesirile sale
cu fetele, Carmen a fost surprinsa in timp ce se saruta si se mangaia cu cantareata de muzica rock Joan Jett, in spatele scenei, la un concert din Statele Unite. Joan, in varsta de 47 de ani, este cunoscuta deja la Hollywood pentru faptul ca este lesbiana.
O sursa apropiata noului cuplu a declarat pentru The Sun: 'Carmen si Joan planuiesc sa se distreze la maximum in acest weekend si vor face o declaratie foarte clara ca sunt impreuna'.
Se pare ca cele doua vedete au o relatie ce dureaza de aproximativ patru luni.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
