Olimpiada Prostiei

Numai mâine nu-i poimâine si începe Summitul NATO. Politicienii români nu se bat cu caramida în piept pentru faptul ca vom fi, pentru trei zile, buricul Pamântului. Folosesc bordura, deoarece este de succes...

Marii oameni ai lumii, cu butoanele lor nucleare, nu vor avea timp sa vada unde au ajuns. Poate ca unii dintre ei, la sfârsitul manifestarii, vor sti ca au fost tot la Budapesta, capitala României. Vor fi fermecati însa de Palatul Parlamentului, vor casca ochii la candelabre, îsi vor afunda cu placere picioarele în covoarele de pe holuri, vor admira spatiile fabuloase si vor vorbi despre toate acestea. Vor zâmbi în fata ziaristilor, iar unii dintre ei vor lauda ospitalitatea românilor, asa cum au fost învatati de consilieri. Ei stiu ca asta îi va face mai simpatici în ochii românilor, dornici ca urechile sa le fie gâdilate cu astfel de cuvinte. Culoarul Unic de transport, siguranta, securitate, sau cum s-o mai numi el, terorizantul culoar de popice peste care bucuresteanul sofer nu are voie sa treaca reprezinta pentru omul politic strain care vine la Bucuresti o pereche uriasa de ochelari de cal. Bush, Sarkozy, poate Putin nu vor vedea nimic din ce este dincolo de popice... Mai bine!

Vor veni la Bucuresti însa peste trei mii de ziaristi care, cu siguranta, vor iesi din Culoarul Unic, spre disperarea oamenilor politici români. Ce vor vedea ei? Un aeroport mic, asemanator cu cele care exista în oraselele de la ei. Apoi, vor avea un drum confortabil pâna la hotel. Se vor întreba, desigur, ce este cu miile de autoturisme
imobile, înghesuite pe o banda a soselei. Vor afla ca sunt soferii români furiosi, care au si ei un culoar unic, mult mai îngust. Sunt oamenii carora le este dor de viteza a treia si în zilele obisnuite, fara summit. Sunt cei care asteapta de zeci de ani ca în orasul lor sa se întâmple ceva bun si pentru ei, nu numai schimbarea bordurilor azi si schimbarea bordurilor mâine. Poate ca li se va parea ca totul este organizat perfect, poate ca vor avea la îndemâna destule computere în centrul de presa si poate ca principala preocupare nu va fi aceea de a sta la cozi imense la toaletele putine din Palatul Parlamentului. Poate ca vor fi multumiti de facilitatile tehnice oferite de organizatori si poate ca, atunci când vor avea nevoie, vor întâlni pe cineva care sa-i îndrume cu zâmbetul pe buze. Cu siguranta, relatarile lor despre întâmplarile politice din acele zilei vor fi corecte, pentru ca cei mai multi dintre jurnalistii prezenti la Bucuresti au experienta unor summituri similare: la Riga, la Praga, la Madrid.

Sa nu se bazeze însa oamenii politici români pe Culoarul Unic. Ziaristii straini îl vor trece cu usurinta. Nu vor avea nevoie decât sa iasa un kilometru, poate mai putin, din încercuirea popicelor. Vor vedea diferenta dintre ce vrem sa parem si ce suntem, diferenta dintre spoiala subtire si nesimtirea groasa, diferenta dintre zâmbetul oficial si rânjetul autoritatilor îmbuibate de coterii românesti. Distanta de la un Culoar Unic proaspat vopsit pâna la bulevardele bombardate, vesnic în lucru. Sa ne închipuim doar uimirea unui ziarist strain care întreaba un politist cum se ajunge la hotelul cutare si va primi drept raspuns faptul ca acesta habar nu are, ca a fost adus si el pentru aceste trei zile de la 400 de kilometri departare. Sau uimirea unui ziarist care va fi spoliat de un taximetrist care simte în nari miros de strain cu euro în buzunare. Sau buimaceala unui jurnalist strain muscat de un câine vagabond pe care nu l-a zarit pe Culoarul Unic, pentru ca patrupedul a fost luat cu câteva zile în urma de-acolo. Sa ne închipuim, si nu o facem cu greutate, ca acelui ziarist îi va fi furat portofelul sau va fi atacat în metrou sau pe strada, în plina zi. Este posibil ca toate acestea sa se întâmple...

Un astfel de summit trebuie pregatit din timp. Este ca un fel de Olimpiada pentru Bucuresti. Numai ca orasele care organizeaza olimpiade îsi asigura din timp infrastructura, îsi fac curatenie pe strazi, îsi scolesc oamenii care intra în contact cu delegatiile, îi învata pe politisti ca nu trebuie sa fie cu ochii atintiti doar la coloanele de masini ale delegatiilor, ci si la tânara strivita de un autoturism chiar sub ochii lor, tânara pe care o lasa apoi sa moara ca un câine pentru ca urmeaza sa treaca pe acolo premierul... De fapt, nici nu se stie când trebuie pregatit summitul. Din timp sau poate mâine, deoarece florile de pe Culoarul Unic deja se fura. O tara Unica, O Clasa Politica Unica, Un Culoar Unic. Dar multa prostie! În afara de astea, milioane de oameni cinstiti care merita mai mult pentru cât au fost umiliti, pentru cât au suferit de foame, de frig si de nepasare.