Papagalii politici si mitocanimea

Cand Gigi Becali s-a referit la Calin Popescu Tariceanu traducand sintagma "VIP" prin "Very Important Papagal", Traian Basescu s-a prefacut jignit si n-a mai venit la meciul Steaua-Rapid din "sferturile" Cupei UEFA. Acum, Tariceanu ii catalogheaza pe Boc si Stolojan drept "papagalii" lui Basescu, desemnand astfel presupusul lor stil
servil si faptul ca in PD-L nu ar exista alte opinii decat ale presedintelui, repetate papagaliceste.

Dincolo de "valoarea de adevar" a sintagmelor, folosirea acestui limbaj in spatiul public dovedeste ca in strategia de imagine se tine cont de moravurile publice. Nivelul de vulgaritate atins in politica romaneasca nu inseamna neaparat triumful lui Becali in politica, ci aducerea ei pe acelasi plan cu viata
publica. Or, in viata publica domina vulgaritatea. Aceasta dominatie a fost adusa la apogeu de catre televiziunile comerciale, pe baza acelorasi rationamente cu privire la moravurile predominante. Vulgarele emisiuni de divertisment sunt produse pentru ca raspund nevoii de vulgaritate a publicului, nu o creeaza. In filmele noii "generatii de aur", injuraturile si vulgaritatile sunt regula. De se sa faci filme ori emisiuni educative si culturale, daca ele nu au audienta? Iata ca si politicienii tin cont de aceleasi "standarde." Asa a ajuns Tariceanu sa vorbeasca pe intelesul si pe placul omului obisnuit. Caruia daca ii vorbesti despre "doctrine" si "proiecte", nu te asculta sau se plictiseste.
Cercul vicios al democratiei a fost creat de politicienii care de la bun inceput s-au invartit in jurul cozii. Neoinstitutionalismul numeste aceasta ratacire "path-dependency" (dependenta de drumul pe care ai mers de la inceput). Pai, cum sa asculte electoratul de "doctrine" si "proiecte," cand de la inceput a fost invatat sa asculte altceva? Si cum sa promoveze liberalii doctrina liberala, crestin-democratii doctrina crestin-democrata, socialistii socialismul samd, cand marea problema a micilor partide care se confruntau cu gigantul FSN-FDSN-PDSR-PSD, strans unit in jurul lui Iliescu, a fost sa creeze formule politice si electorale care sa puna capat respectivei hegemonii? Pentru ca nu au putut sa se ocupe de propriile "doctrine" si "proiecte", partidele mici antifeseniste au participat la constructii
politice care pana la urma s-au dovedit falimentare - Conventia Democratica si Alianta DA.
In prezent, se contureaza inlocuirea hegemonicului FSN-PSD cu un altul, PD-L. Nu ar trebui sa uitam ca el provine tot din filiera FSN, oricat ar vrea liderii sa-si acopere urmele. Si cum politica democratica la noi a insemnat cum sa lupti impotriva celui prea puternic, problema pe care incearca unii s-o rezolve este cum sa lupte mai bine impotriva noului hegemon, strans unit in jurul lui Basescu, inainte ca el sa devina hegemon.
Basescu a devenit "popular" vorbind in public la fel precum milioane de concetateni in viata lor privata. Desi in cei sapte ani de acasa a fost educat intr-un mediu elitist, care apoi s-a reduplicat in mediile academice sau de afaceri
pe care le-a frecventat, Tariceanu incearca si el sa devina "popular." Este o strategie buna. Este insa ea si strategia corecta? Isi mai poate permite cineva sa ramana corect, dar sa piarda alegerile? In Romania rurala si urbana, majoritatea este reprezentata de mitocanime. Ai nevoie de sprijinul mitocanimii, fie ca faci parte din ea, fie ca nu. Elite mitocanesti, mase mitocanesti, Internet mitocanesc, iar in acest sens nu mai exista doua sau mai multe Romanii. Cine vrea sa-i educe se sinucide politic.
Din politica romaneasca dispare spiritul aristocratic. De fapt, dispare spiritul. Este triumful ultim al bolsevismului, al comunismului, care tocmai asta urmarea, distrugerea aristocratiilor naturale
, a elitelor spirituale, si dictatura gloatelor, triumful materialismului. Sunt prea multe de spus si de obiectat, asa ca mai bine nu mai spun nimic. De cate ori n-am spatiu sa termin un articol, incep sa scriu o carte.