Magistraţii, pericol social

Un inconştient a fost prins de poliţie şofând fără a avea permis de conducere. Şi acest lucru nu s-a întâmplat doar o dată
, ci de patru ori, individul în cauză fiind cunoscut ca un cal breaz de agenţii rutieri. Deşi astfel a pus în pericol viaţa şi sănătatea altor persoane, omul nu a păţit nimic pentru că procurorii – uitând că, potri­vit legii, această faptă este infracţiune – au considerat că nu prezintă pericol social şi i-au dat o banală amendă administrativă. Ca el, pe drumurile publice, mai sunt, probabil, alte mii de iresponsabili, care circulă nestingheriţi şi nederanjaţi de autorităţile judiciare.
În week-end, un individ din Bucureşti şi-a luat arma de vânătoare, a coborât în faţa blocului şi a tras în doi tineri care i-au zgâriat maşina. Bărbatul este, de asemenea, cercetat în libertate de către procurori pentru că nu prezintă pericol social. Doi spărgători de meserie au intrat în casă, noaptea, peste două femei, pe care le-au legat fedeleş, după care au îndesat în saci tot ce au putut. Ei au fost prinşi de poliţie dar judecătorii i-au lăsat liberi pentru că nu prezentau...pericol social.
În România, pe motiv de lipsa pericolului social, avem liberi mii de infractori de mai toate categoriile: violatori, tâlhari, criminali.
Ei sunt puşi în libertate de către judecători sau chiar de către procurori, care nu solicită mandate de arestare. Situaţia este mai mult decât aberantă, căci pericolul social – mai ales în cazul infracţiunilor săvârşite cu violenţă sau care pun în pericol viaţa sau bunurile unei persoane - este evident şi definit clar în Codul penal. Astfel, se consideră că prezintă pericol social orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere anumitor valori, cum ar fi: persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea. Mai mult, pentru a se stabili în concret gradul pericolului social, legea pune la dispoziţia magistraţilor şi elementele pe care trebuie să le aibă în vedere, respectiv: modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana şi conduita făptuitorului.
Pentru unii magistraţi însă, chestiunea pericolului social este ceva derizoriu, atâta vreme cât permit lăsarea în libertate a criminalilor, violatorilor, interlopilor, tâlharilor, vitezomanilor etc. Practic, aceşti magistraţi sunt un adevărat pericol social pentru că ei ne expun – fie pentru că sunt incompetenţi, fie pentru că sunt corupţi – agresiunilor de orice fel. Sunt numeroase cazurile de infractori puşi în libertate, care a doua zi au dat iar în cap unei persoane. Într-o asemenea situaţie, magistratul în cauză este practic instigatorul sau complicele infractorului căruia i-a dat drumul în stradă. Deci, respectivul magistrat reprezintă chiar el un pericol social.