Politica "cu spatele la continent"

Decembrie 1651. Consiliul Companiei olandeze a Indiilor Orientale se reuneste pentru a lua decizia istorica de a-l trimite pe Jan Van Riebeeck sa cultive salate intr-un colt pierdut al Africii, mai precis in punctul cel mai sudic. Acolo unde navele aveau sa se opreasca pentru a-si reimprospata proviziile de alimente, esentiale in combaterea scorbutului, cel mai teribil flagel care lovea echipajele. Cei 17 "Heren" din consiliul companiei
puneau astfel, fara sa stie si fara sa vrea, temeliile unei noi tari, Africa de Sud, o noua entitate a carei poveste avea sa fie insotita de peste trei secole de tragedii cumplite.

FArA sA vrea? Da, pentru ca cei 17 i-au dat lui Van Riebeeck un mandat fara precedent in istorie: sa construiasca plantatii, dar "cu spatele la continent", interzicandu-i formal orice contact cu bastinasii. Lucru care s-a dovedit evident imposibil in timp, dar a ramas in constiinta generatiilor succesive de colonisti si a dus, mai tarziu, la infernul apartheidului si mobilizarea ideologica a fondatorilor sai alaturi de Germania lui Hitler.
Mi-am adus aminte de acest episod vazand acum reactiile de profunda nedumerire pe care le-a starnit in lumea analistilor politici de la Bruxelles recenta alianta dintre PD-L si PRM. Nu mai inteleg, din nou, nimic din ceea ce se petrece pe scena politica din Romania. Nu inteleg cum, dupa atatia ani, nu reusim sa ajungem la o stabilitate minima a vietii noastre politice care sa se bazeze pe doctrine si nu pe jocuri de conjunctura. Nu inteleg daca, in lumina acestui exemplu, exista o reala deosebire intre ideologia partidelor si jocurile de aliante care ar decurge firesc din asta. Nu inteleg daca, in definitiv, denumirea partidelor acopera cu adevarat o orientare stabila sau, dimpotriva, ele se pot schimba rapid, trecand de la o extrema la alta, ceea ce anuleaza nu numai apartenenta lor la un grup politic european, dar si, fapt cu mult mai grav, introduce haos la nivelul electoratului. Obligandu-l sa nu mai aleaga in functie de declaratii sau programe politice.
Nu Stiu dacA Traian Basescu stia de miscarea pe care avea s-o faca PD-L, dar el insusi fusese martorul celeilalte schimbari la fata, cand ceea ce era atunci PD-ul membru al Internationalei Socialiste s-a transformat brusc, literalmente peste noapte, intr-unul crestin-democrat pur si dur, membru acum in PPE, alaturi de taranisti si UDMR. Ceea ce s-a intamplat acum repune cartile pe plan european intr-o pozitie cu totul noua care, cel putin dintr-un punct de vedere, ne poate aseza "cu spatele la continent". N-ar fi prima data, dar interesant este ca, acum, din Romania, vine semnalul unei reuniri intre o forma-tiune a PPE si alta, PRM-ul, partidul cunoscut ca fiind cel care a permis nasterea in Parlamentul European a grupului denumit "Identitate, Traditie, Suveranitate" (ITS), cel impotriva caruia s-au aliat instantaneu toate celelalte grupuri politice. Daca memoria mea e buna, cei din PPE au aderat cu entuziasm si in bloc la semnalul crearii unui "cordon sanitar" care sa-i izoleze pe cei de la ITS, caracterizati cu cele mai dure si jignitoare epitete. Chiar din momentul formarii grupului se auzise ca durata sa de viata
nu avea sa depaseasca, in cel mai rau caz, o legislatura, iar izolarea sa devenise absolut evidenta, niciunul dintre membrii sai nefiind ales in vreo functie de conducere.
Nu cred ca la baza semnalului venit din Romania sta o motivatie ideolo-gica sau o schimbare de pozitie a vreunuia dintre cele doua partide. Tocmai de aceea, de unde decizia asta de a trimite un mesaj care sa puna iarasi sub semnul intrebarii sau al deriziunii intrega constructie politica din Romania? Oricum, rezultatul este ca PD-L a cautionat PRM si pe liderul sau. Iar organismele societatii civile, atat de vocale cand liderul PRM il ataca in plenul Parlamentului Romaniei pe Traian Basescu si injuria pe toate tonurile PD-L, acum tac pierdute in ceata unei veritabile intoarceri cu spatele la ce inseamna normalitatea jocului politic european.